CSJ. Decizia nr. 145/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 145.
Dosar nr.3868/2002
Şedinţa publică din9 aprilie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr.203 din 20.05.2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă.
La apelul nominal s-a prezentat consilierul juridic O.O.pentru recurentul-pârât şi avocatul C.P.pentru intimata-pârâtă V.C.G.
Procedura completă.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri prealabile, a acordat cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilierul juridic O.O.a solicitat admiterea recursului şi respingerea acţiunii introductive.
Av. C.P.a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă.
Din studierea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Bucureşti sub nr.4114 din 4 iulie 2000, V.C.G. din Bucureşti, PoianaNarciselor nr.5, sect.1, în calitate dre moştenitoare legală adefunctei G.G.decedată la 1 august 1988, a chemat în judecată civilă pentru revendicare imobiliară Consiliul General al Municipiului Bucureşti cerând să fie obligat să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesieimobilul situat în Bucureşti str.Av.Petre Creţu nr.17, sectorul 1, apartamentul nr.2, etauj 1, apartamentul nr.1, mansardă, demisolşi cota indiviză din părţile comune ale clădirii şi din terenul aterent clădirii.
Reclamanta a susţinut că imobilul este deţinut fără titlu valabil de pârâtă, ca urmare a aplicării greşiteşi abuzive a Decretului nr.92/1950, ca aparţinând unui proprietar necnoscut, aşadar fără identificarea persoaneinaţionalizate.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, soluţionîndcauza în primă insntanţă prin sentinţa civilă nr.557 din 31 mai 2001, după ce a luat act de renunţarea la restituire în privinţa apartamentului situat la demisolul clădirii, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să lase reclamantei în deplină proprietate şi posesie, apartamentele nr.1 şi 2 din imobil precum şi părţile comune şi terenul aferent în cota indiviză cuvenită.
Pentrua hotărî astfel, instanţa de fond a stabilit din dovezile cauzei nevalabilitatea titlului de proprietate opus de pârâtă, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor Decretului nr.92/1950 privind criteriile de determinare a imobilelor supuse naţionalizării, prin neidentificarea proprietarului în listele anexă.
Totodată s-a statuat asupra nelegalităţii măsurii şi a titlului statului în raport de ordinea constituţională şi de dispoziţiile dreptului material în vigoare la data preluării forţate a bunurilor.
În fine procedând lacompararea titlurilor de proprietate opuse de părţi s-a conchis asupra precarităţii şi inopozabilităţii legale a titlului înfăţişat de pârâtă.
Hotărârea primei instanţei a fost confirmată prin Decizia civilă nr.203 din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a cuivilă ca urmar.
a respingerii apelului declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Invocând lipsa de temei legal a deciziei menţionate, Consiliul General alMunicipiului Bucureşti adeclarat recursul de faţă, susţinând că instanţele ar fi reţinut greşit lipsa titlului de proprietate a statului pentru imobilul din litigiu, întrucât titlu îl constituie legea înseşi ca mod de dobândire a proprietăţii, adică Decretul nr.92/1950 care fiind în vigoare îşi produce efectele.
Recursul nu este fondat.
Dincolo de contradicţia deplină în care se află prin argumentarea motivului de recurs cu normele constituţionale şi de drept material interne şi internaţionale, opozabile şi aplicabile încercând să dea viaţă actului normativ în discuţie, recurenta confunda lipsa, cu nevalabilitatea tuitlului.
Ori instanţele, au verificat deopotrivă titlurile invocate de părţi,stabilind pe deplin temei că titlul statului nu este valabil pentru că înseşi legeainvocată ca mod de dobândire nu a fost respectată,preluîndu-se abuziv un imobil fără identificarea proprietarului,în listele anexă,ceea ce a lipsit de efecte măsura naţionalizăriidispusă potrivit prevederilor Decretului nr.92/1950, atât în considerarea bunurilor cât şi a proprietarilor acestora.
Aşa fiind, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.203 din 20.05.2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1453/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1449/2002. Civil → |
|---|
