CSJ. Decizia nr. 1632/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1632Dosar nr.3665/2002
Şedinţa publică din 17 aprilie 2003
La data de 17 aprilie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta P.M.C.împotriva deciziei civile nr.202/20 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a IV-a Civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 19 martie 2003, care face parte integrantă din prezenta decizie iar pronunţarea s-a amânatsuccesiv la 3 aprilie, 10 aprilie, 17 aprilie 2003.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
P.M.C.prin mandatar M.G.a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureştipentru a fi obligat să-i lase în deplină proprietate şi popsesie imobilul situat în Bucureşti, Bd.Mihalache nr.276-278, sector I.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că prin acte de vânzare cumpărare succesive autentificate sub nr.29925/18.09.1935 şi respectiv nr.34028/23.X.1935 de Tribunalul Ilfov, secţia notariat, autorul reclamantei G. N.P. a dobândit două parcele de teren prima de 1250 m.p. şi cea de a doua de 895 m.p., situate în Bucureşti Bd. Colonel Mihai Ghica nr.276-278 cu vecinătăţile specificate în contracte.
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.28733/0.09.1936 de Tribunalul Ilfov- secţia notariat din întreg terenul de 2500 m.p. A.G. i-au revenit 400,9 m.p., iar autorului G.N.P.restul terenului. Ulterior, în baza autorizaţiei de construcţie nr.56/3.XII.1937 G.N.P., a edificat pe terenul ce-i aparţinea o casă compusă din subsol, parter, etaj şi mansardă, imobil preluat abuziv de stat prin Decretul nr.92/1950.
Reclamanta a fost cea de a doua soţie a lui G.N.P., decedat la 17.04.1973 şi unica moştenitoare a acestuia conform certificatului de moştenitor nr.78/7.03.1974.
Printr-o precizare depusă la dosar reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârât şi a Municipiului Bucureşti prin Primarul General.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, prin sentinţa civilă nr.281/14.03.2001 a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâţii să lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Bucureşti, Bd.Mihalache nr.276-278, sector 1, reţinând că reclamanta a probat dreptul de proprietate al autorului ei asupra imobilului în litigiu în timp ce statul nu a putut opune un titlu valid de proprietate asupra aceluiaşi imobil.
Împotriva menţionatei sentinţe a declarat apel Municipiul Bucureşti prin Primarul General susţinând în esenţă că imobilul a fost preluat de stat în conformitatecu legislaţia în vigoare la acea dată, şi anume Decretul de naţionalizare nr.92/1950 care a fost corect aplicat şi prin urmare statul deţinea respectivul imobil cu titlu.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr.202/20.V.2002 a admis apelul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva sentinţei civile nr.281/14.03.2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă pe care a schimbat-o în parte în sensul că a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă pentru apartamentele vândute conform Legii nr.112/1995.
În motivarea soluţiei instanţa de apel a reţinut că statul nu deţinea imobilul în baza unui titlu valid de proprietate întrucât Decretul nr.92/1950 contravenea dispoziţiilor Constituţiei din 1948, ale Codului civil şi ale tratatelor internaţionale la care România era parte şi din acest punct de vedere critica formulată de apelantă era neîntemeiată.
S-a precizat însă, ca fiind fondată, în raport de adresaS.C. „R.V." S.A., excepţia invocată de apelantă privind lipsa calităţii procesuale pasive în raport cu şapte apartamente ale imobilului ce fuseseră înstrăinate chiriaşilor cu contracte de locaţiune valide, conform Legii nr.112/1995 şi pe care apelantul nu le mai avea în posesie.
În contra acestei decizii a declarat recurs reclamanta P.M.C.prin mandatar M.G.invocând motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7,8 şi 9 C.proc.civ.şi precizând că recursul era îndreptat exclusiv împotriva admiterii de către instanţa de apel a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Municipiului Bucureşti prin Primarul General pentru apartamentele vândute în baza Legiinr.112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe trecute în proprietatea statului.
Astfel, s-a susţinut că vânzarea respectivelor apartamente de către o persoană juridică ce nu avea nici un drept să o facă nefiind proprietara lor, trebuia reparată prin obligarea ei de a le preda în totalitate imobilul. Sub acest aspect s-a învederat că întrucâtnaţionalizarea a fost aplicată abuziv imobilul fiind preluat de stat fără titlu, chiar dacă a fost înstrăinat, consiliullocal care a vândut bunul avea calitate procesuală pasivă sens în care s-a pronunţat C.S.J. – secţia civilă prin Decizia nr.1897/30.05.2000.
Recursul nu este fondat pentru motivele ce se vorarăta în continuare.
Reclamanta şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art.480 C.civ., susţinând în esenţă că imobilul revendicat a fost preluat de stat în mod abuziv în baza Decretului de naţionalizare nr.92/1950, deci fără titlu. Aceasta însemnează că, în situaţiile de natura celei dedusă judecăţii, în care proprietarul a pierdut posesia asupra bunului ca urmare a unui act de autoritate al statului, respectiv Decretul nr.92/1950, prin a cărei aplicare s-au creat situaţii juridice noi atât cu privire la titularul proprietăţii cât şi cu privire la forma de proprietate asupra bunurilor naţionalizate, raportul juridic procesual trebuie legat şi cu instituţiile care reprezintă statul, pentru că numai astfel este posibil a se pune în discuţi.
însăşi legalitatea dobândirii proprietăţii asupra unor astfel de bunuri de către stat.
În acest mod s-a procedat şi în speţă, litigiul fiind purtat în contradictoriu cu Statul Româmnreprezentat în baza Legii administraţiei publice locale nr.69/1991 în vigoare la data promovării acţiunii de Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Cum însă din adresa S.C. R.V. S.A. depusă în apel, a rezultat că o parte din imobil a fost vândut anterior promovării acţiunii, unor persoane fizice conform Legii nr.112/1995 (f.10 dos.2433/2001) iar reclamanta nu a înţeles să cheme în judecată şi pe dobânditorii apartamentelor înstrăinate, instanţa de apel a reţinut că pentru aceste unităţi locative care nu se mai aflau în patrimoniul statului, pârâţii nu pot fi obligaţi la restituirea lor către reclamantă.
Or, având în vedere cărevendicarea are ca principal efect restituirea bunului disputat, acţiunea trebuie îndreptată în contra aceluia care deţine materialmente bunul.
Sub acest aspect aprecierea instanţei de apel potrivit căreia statul nu ar avea calitate procesuală pasivă pentru partea din imobil înstrăinată se referă exclusiv la împrejurarea că nemai având bunul în posesie, prin efectul admiterii acţiunii, statul reprezentat la nivelul unităţii administrativ teritoriale de Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti prin Primarul General nu ar fi în măsură să predea reclamantei apartamentele înstrăinate.
Aceasta nu însemnează însă că în ceea ce priveşte respectivele apartamente statului i s-ar fi recunoscut un titlu valid de proprietateîntrucât aprecierea instanţelor cu privire la legalitatea preluării de către stat a imobilului în litigiu, vizează întregul imobil, instanţele pronunţându-se că Decretul nr.92/1950 prin care acesta a fost preluat de stat contravenea dispoziţiilor Constituţiei din 1948, codului civil şi tratatelor internaţionale la care România era parte şi prin urmare statul nu dobândise un titlu valid de proprietate asupra imobiluluiîn integralitatea lui deci şi asupra apartamentelor înstrăinate în baza Legii nr.112/1995.
Cu privire la aceste apartamente acţiunea a fost respinsă exclusiv pe motiv că statul nu le mai avea în posesie şi pe cale de consecinţă nu era în măsură să le predea reclamantei, obligarea statului de a restitui şi aceste apartamente neputînd fi executată.
Faţă de cele ce preced recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respingerecursul declarat de reclamanta P.M.C.împotriva deciziei nr.202 din 20 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a Civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţăpublică, astăzi 17 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 162/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1627/2002. Civil → |
|---|
