CSJ. Decizia nr. 1770/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1770Dosar nr. 4974/2002
Şedinţa publică din 6 mai 200.
Asupra recursurilor de faţă;
Din studierea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3288/2001 la Tribunalul Dolj, reclamanta V.A. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român reprezentat prin Ministerul Finanţelor, Consiliul Local al Municipiului Craiova, U.E. Craiova şi D.G.F.P.C.F.S. Dolj şi a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la plata contravalorii terenului în suprafaţă de 720 mp situat în Craiova.
În motivarea cererii sale, reclamanta arată că prin Decretul nr. 1650/1945 a fost expropriat imobilul proprietatea sa, format din teren şi construcţii situat în Craiova, fără a primi în schimb vreo despăgubire.
Că este îndreptăţită să solicite despăgubiri pentru imobilul preluat, cererea fiind întemeiată pe prevederile art. 481 C. civ. şi art. 41 alin. (2) din Constituţie.
În urma probelor administrate Tribunalul Dolj, secţia civilă, pronunţă sentinţa civilă nr. 173 din 16 mai 2002 prin care respinge acţiunea formulată de reclamanta V.A. cu motivarea că terenul pentru care se solicită despăgubiri se află în posesia S.C. E. S.A., fiind folosită pentru parcarea maşinilor, situaţie în care pentru obţinerea măsurilor reparatorii reclamanta trebuie să urmeze procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei civile nr. 173 din 16 mai 2002 pronunţată de Tribunalul Dolj, reclamanta V.A. a declarat apel, criticând hotărârea pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie constând în faptul că nu există nici un impediment pentru ca terenul de care a fost deposedată să-i fie restituit în natură, în prezent nefiind afectat domeniul public şi este liber de orice construcţii.
Prin Decizia civilă nr.138 din 20 septembrie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta-reclamantă V.A. şi s-a schimbat sentinţa apelată, dispunându-se rejudecarea cauzei, urmând a se efectua o expertiză tehnică de specialitate având ca obiectiv evaluarea terenului în litigiu.
În considerentele deciziei se arată că pentru corecta soluţionare a cauzei se impune administrarea unei expertize tehnice care să stabilească valoarea actuală de circulaţie a terenului şi să precizeze dacă acesta este liber de construcţii sau de alte utilităţi, împrejurări necesare a fi lămurite pentru a se putea hotărî dacă se impune restituirea terenului în natură sau acordarea de despăgubiri băneşti, conform prevederilor Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs după cum urmează:
- Direcţia Generală a Finanţelor Publice – Dolj – care critică hotărârea pronunţată de instanţa de apel pentru încălcarea prevederilor art. 297 C. proc. civ. şi pentru violarea prevederilor Legii nr. 10/2001, în sensul neobservării prevederilor legii speciale care obligă persoana îndreptăţită la restituirea în natură sau în echivalent a imobilelor preluate abuziv să urmeze în prima fază procedura administrativă de restituire reglementată prin art. 21-23 din Legea nr. 10/2001;
- S.C. E. S.A. Craiova care critică Decizia pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 4, 5, 7, 8 şi 9 C. proc. civ. constând în esenţă în neobservarea prevederilor Legii nr. 10/2001 şi a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ.;
- Consiliul Local al Municipiului Craiova care îşi întemeiază recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 4,8 şi 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora arată în esenţă că instanţa de apel a schimbat temeiul juridic al acţiunii, a anulat în temeiul art. 297 C. proc. civ. sentinţa apelată fără a exista temei pentru aceasta depăşindu-şi atribuţiile ce îi reveneau ca organ al puterii judecătoreşti; a ordonat administrarea probei cu expertiză fără ca ea să fie concludentă în cauză şi să o pună în prealabil în discuţia părţilor.
Având în vedere dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care, instanţa de apel, găsind întemeiat apelul, va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă este inadmisibilă exercitarea unei căi extraordinare de atac, respectiv recursul, împotriva unei hotărâri intermediare, atâta timp cât nu s-a epuizat cercetarea căii ordinare de atac a apelului.
Prin textul procedural anterior invocat, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 59/2001, instanţa de apel va evoca ea însăşi fondul pricinii, va judeca procesul şi va pronunţa o hotărâre definitivă.
Evocarea fondului şi judecarea procesului se realizează în înţelesul devolutiv specific căii ordinare de atac a apelului şi cât timp judecata nu a fost înfăptuită nu se poate exercita controlul judiciar, prin intermediul căii de atac extraordinare a recursului.
Aceasta este raţiunea pentru care, pricina nefiind soluţionată pe fond, devine inadmisibilă exercitarea unei căi extraordinare de atac de vreme ce calea ordinară – apelul – nu şi-a încheiat caracterul devolutiv, cauza nefiind soluţionată şi nepronunţându-se o hotărâre definitivă, ci una intermediară.
Concluzionând, instanţa va respinge recursurile ca inadmisibile, conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibile recursurile declarate de Ministerul Finanţelor Publice, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, Consiliul local al Municipiului Craiova şi S.C. E.S.A. Craiova împotriva deciziei civile nr. 138 din 20.09.2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1769/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1766/2002. Civil → |
|---|
