CSJ. Decizia nr. 1863/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1863
Dosar nr.5687/2002
Şedinţa publică din 9 mai2003
S-au luat în examinare recursuriledeclarate depârâţiiRA – Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat Bucureşti şi Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr.373 din 14 octombrie 2002a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă.
La apelul nominals-au prezentat: recurenta-pârâtă RA – APPS Bucureşti prin consilier juridic M.S., recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice prin consilier juridic A.L., intimatele-reclamante G.L.şi S.A.P.prin avocat I.D., lipsind intimatul-pârât Guvernul României.
Procedura completă.
Recurentele au solicitat amânarea judecării cauzei pentru a li se comunica întâmpinarea depusă de intimatele-reclamante.
Curtea a respins cererea de amânare şi a pus în discuţie aspectul inadmisibilităţii recursului.
Consilierii juridici din partea recurenţilor au pus concluzii în sensul respingerii excepţiei invocate din oficiu de Curte şi au solicitat admiterea recursurilor.
Avocat I.D. a cerut admiterea excepţiei şi respingerea recursurilor ca inadmisibile.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 noiembrie 2001, reclamantele G.L.L.şi G.S.A.P.au chemat în judecată pe pârâţii Regia Autonomă „L.", Guvernul României şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând anularea deciziei nr. 83/2001 prin care Regia Autonomă L. a respins cererea reclamantelor formulată în baza Legii nr.10/2001 pentru restituirea în natură a imobilului situat în str. Av. Demetriade nr. 14 – sector 1, constatarea nevalabilităţii titlului statului de preluare a imobilului, restituirea în natură a acestuia sau, în subsidiar, obligarea Regiei Autonome L. de a face oferta de restituire prin echivalent.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că imobilul în litigiu a fost dobândit de autorii lor L.G.şi P.G., prin contractul de vânzare-cumpărare nr.15113/24 octombrie 1945 privind suprafaţa de teren de 668 m.p. situat în Bucureşti, str. Av. Demetriade nr.14 (fost 16) colţ cu str. Emil Pangratti nr. 2, sector 1, iar construcţia a fost edificată în temeiul autorizaţiei de construire nr. 388/8 ianuarie 1946 fiind formată din subsol, parter, etaj şi mansardă, la care a fost alăturat terenul de 44,05 m.p. cumpărat cu contractul de vânzare-cumpărare nr. 4360 din 5 februarie 1947.
Se precizează că în anul 1950, imobilul teren şi construcţii a fost naţionalizat prin Decretul nr.92/1950 la poziţia 2991.
Tribunalul Bucureşti – Secţia a V – a Civilă şi de contencios Administrativ, prin sentinţa civilă nr. 44 din25 ianuarie 2002, a respins acţiunea în baza excepţiei privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantelor.
Instanţa a reţinut că reclamantele nu au depus actele de stare civilă care să confirme relaţiile de afinitate şi de rudenie cu G.P., proprietarul imobilului şi că atestatul depus la dosar care menţionează calitatea acestora de succesoare ale defunctului G.P. nu se poate substitui unui certificat de moştenitor, fiind eliberat cu încălcarea art. 700 C.civ., la 17 ani după data decesului, astfel încât reclamantele nu au făcut dovada că au acceptat moştenirea în termenul legal de 6 luni.
Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV – a civilă – prin Decizia civilă nr. 373 din 14 octombrie 2002 a admis apelul declarat de apelantele G.L.şi S.A.P.şi anulând sentinţa apelată, a reţinut cauza pentru judecarea fondului, cu motivarea că reclamantele au calitate procesuală activă, care decurge pentru S.A.P.din succesiunea autorului său G.P., iar calitatea procesuală activă a apelantei G.L.este confirmată de titlurile de proprietate depuse la dosar în baza cărora a fost dobândit imobilul în litigiu, în timpul căsătoriei cu defunctul.
Împotriva acestei decizii pârâţii, RA APPS şi Ministerul Finanţelor Publice au declarat recurs stăruind în respingerea acţiunii ca fiind introdusă de persoane fără calitate pe de o parte şi pe de altă parte, reclamantele nu au făcut dovada acceptării moştenirii în termenul legal de 6 luni conform prevederilor art. 700 C.civ.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 297 alin. 1 C.proc.civ., în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel găsind apelul întemeiat a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul pronunţând o hotărâre definitivă.
Rezultă că instanţa de apel se pronunţă asupra apelului şi asupra fondului, printr-o singură decizie.
În temeiul art. 299 C.proc.civ. şi a principiului unicităţii căilor de atac această hotărâre este susceptibilă de recurs, în mod exclusiv.
În ipoteza în care instanţa de apel pronunţă două decizii, prima asupra apelului, iar a doua asupra fondului, dreptul de recurs nu poate fi exercitat decât o singură dată şi anume asupra hotărârii definitive privind fondul. Contrar, prin a admite că este deschisă calearecursului şi împotriva deciziei (de anulare) pronunţate asupra apelului, s-ar încălca principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac. Nu mai puţin, s-ar înfrânge raţiunea modificării, prin O.U. G. nr. 138/2000, a textului art. 297 alin. 1 C.proc.civ. şi anume asigurarea judecării litigiilor cu celeritate, în timp rezonabil.
Practic, modificarea enunţată înlătură soluţia trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă şi obligă instanţa de apel să judece cauza în fond. Or, exercitarea separată a dreptului de recurs împotriva soluţiei (de anulare) asupra apelului, ar face loc unei tergiversări, prin substituirea trimiterii cauzei la prima instanţă, cu posibilitatea suspendării judecăţii apelului, ca urmare a exercitării recursului şi trimiterii dosarului la instanţa de recurs.
De aceea, în absenţa unei norme procedurale exprese, cu caracter derogator, pe temeiul arătat al unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, ca regulă de exercitare, se impune concluzia că hotărârea dată asupra apelului poate fi recurată odată cu hotărârea definitivă (asupra fondului) singura care dezinvesteşte instanţa de apel.
În consecinţă, se impune respingerea recursului, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibile recursurile declarate de pârâţii Ministerul Finanţelor Publice şi RA Administraţia Patrimoniului Protocolului de Stat Bucureşti, împotriva deciziei nr. 373 din 14 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a IV – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi9 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1861/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1853/2002. Civil → |
|---|
