CSJ. Decizia nr. 1861/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1861DOSAR NR.5353/2002
Şedinţa publică din 9 mai 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C.N.Apele Române – Direcţia Apelor Jiu – Craiova împotriva deciziei nr.131 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul-reclamant G.D.V., lipsind recurenta-pârâtă C.N.Apele Române – Direcţia Apelor Jiu – Craiova, S.C."C." S.A.Băleşti, S.C."D."SRL Tg.Jiu, Primăria comunei Băleşti, Prefectura Judeţului Gorj, Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi APAPS Bucureşti.
Procedura completă.
Curtea pune în discuţie aspectul inadmisibilităţii recursului.
Gavan D.Vasile a cerut respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 11 septembrie 2001 G.D.V. a chemat în judecată pe S.C."C." S.A.Băleşti, judeţul Gorj, S.C."D." SRL Tg.Jiu, Primăria comunei Băleşti, judeţul Gorj, Prefectura judeţului Gorj, Compania Naţională Apele Române – Direcţia Apelor Jiu – Craiova, Statul Român prin Ministerul Finanţelor şi APAPS Bucureşti, cerând să fie obligate să-i restituie în natură, conform Legii nr.10/2001, mai multe parcele de teren, în suprafaţă totală de 3800 mp şi o moară ţărănească cu anexe, bunuri imobile situate în satul Corneşti, comuna Băleşti, judeţul Olt.
În motivarea acţiunii a arătat că în temeiul art.21 din lege a notificat persoanele juridice deţinătoare, solicitând restituirea în natură a imobilelor arătate, dar că pârâţii nu s-au pronunţat asupra cererii sale.
Tribunalul Gorj, Secţia civilă, prin sentinţa nr.101 din 29 aprilie 2002, a respins acţiunea, cu motivarea că procedura administrativă jurisdicţională este în curs şi nu a fost finalizată.
Curtea de Apel Craiova, Secţia civilă, prin Decizia nr.131 din13 septembrie 2002, a admis apelul reclamantului şi, anulând hotărârea apelată, a reţinut cauza pentru judecarea fondului, cu motivarea că procedura administrativă jurisdicţională a fost parcursă şi că se impune efectuarea unei expertize de identificare şi evaluare a bunurilor a cărei restituire a fost cerută.
Împotriva acelei decizii, reclamantul a declarat recurs, stăruind în admiterea acţiunii sale.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art.297 alin.1 C.proc.civ.în cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intra în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă.
Rezultă că instanţa de apel se pronunţă asupra apelului şi asupra fondului, printr-o singură decizie.
În temeiul art.299 C.proc.civ.şi a principiului unicităţii căilor de atac această hotărâre este susceptibilă de recurs, în mod exclusiv.
În ipoteza în care instanţa de apel pronunţă două decizii, prima asupra apelului, iar a doua asupra fondului, dreptul de recurs nu poate fi exercitat decât o singură dată şi anume asupra hotărârii definitive asupra fondului. Contrar, prin a admite că este dechisă calea recursului şi împotriva deciziei (de anulare) pronunţate asupra apelului, s-ar încălca principiul unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac. Nu mai puţin,s-ar înfrânge raţiunea modificării, prin OUG nr.138/2000, a textului art.297 alin.1 C.proc.civ.şi anume asigurarea judecării litigiilor cu celeritate, în timp rezonabil.
Practic, modificarea enunţată înlătură soluţia trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă şi obligă instanţa de apel să judece cauza în fond. Or, exercitarea separată a dreptului de recurs împotriva soluţiei (de anulare) asupra apelului, ar face loc unei crase tergiversări, prin substituirea trimiterii cauzei la prima instanţă, cu posibilitatea suspendării judecăţii apelului, ca urmare a exercitării recursului şi trimiterii dosarului la instanţa de recurs.
De aceea, în absenţa unei norme procedurale exprese, un caracter derogator, pe temeiul arătat şi al unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, ca regulă de exercitare, se impune concluzia că hotărârea dată asupra apelului poate fi recurată odată cu hotărârea definitivă (asupra fondului), singura care dezinvesteşte instanţa de apel.
În consecinţă, se impune respingerea recursului, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C.N.Apele Române S.A. – Direcţia Apelor Jiu – Craiova împotriva deciziei nr.131 din 13 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1860/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1863/2002. Civil → |
|---|
