CSJ. Decizia nr. 1858/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILA
Decizia nr.1858Dosar nr.1044/2002
Şedinţa publică din 9 mai 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I.M.D.împotriva deciziei civile nr.7/C din 22 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Constanaţa – secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat intimaţii-pârâţi Consiliul Local Constanţa prin avocat C.F.şi Municipiul Constanţa prin acelaşi avocat, lipsind recurentul-reclamant şi intimatul-pârât Ministerul Finanţelor Publice.
Procedura completă.
Avocat C.F.a solicitat respingerea recursului cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.3944 din 17.07.2000 la Tribunalul Constanţa, reclamantul I.M.D.a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice,reprezentat prin D.G.F.P. Constanţa, Municipiul Constanţa prin Primar şi Consiliul Local al MunicipiulConstanţa, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
a) constatarea nulităţii actelor de dobândire în favoarea statului a imobilelor: teren în suprafaţă de 9600 mp. formând lotul 6 din careul 3 din planul cadastral al Oraşului Constanţa din anul 1934 situat în zona Farul Nou întretraseul actual al Bd. 1 Mai şi traseul vechi al acestei artere (fost Bd. 8 iunie şi Regina Principesa Maria din Cartierul Viile Vechi; teren în suprafaţă de 1700 mp. formând lotul 10 din careul 3 al Planului Cadastral al Oraşului Constanţa din anul 1936 situat în zona Porţii 5 şi la Est de traseul nou al Bd. 1 Mai;
b) obligarea pârâţilorsă-i lase în deplină proprietate şi netulburată posesie aceste imobile;
c) în subsidiar, obligarea pârâţilor să-i dea cu titlu de compensare, teren în intravilanul Municipiului Constanţa, similar categoriei de valoare a bunului revendicat;
d) obligarea pârâţilor la despăgubiri echivalente cu valoarea de circulaţie a imobilului.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este unicul moştenitor al familiei I. şiE.M., fiica acestora E.M.căsătorită I., având ca fiu pe C.I., tatăl reclamantului.
S-asusţinut că statul nu are titlu valabil, imobilele fiind preluate abuziv prin uzurparea dreptului de proprietate, fără îndeplinirea condiţiilor Decretului nr.92/1950.
Tribunalul Constanţa – secţia civilă prin sentinţa civilă fără număr din 14 iunie 2001 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului I.M.D., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie s-a reţinut că.
a) în temeiul art.36 alin.1 din Legea nr.18/1991 republicată, terenurile aflate în proprietatea statului situate în intravilanul localităţilorşicaresuntînadministrareaprimăriilorladat.
prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, oraşelor sau municipiilor;
b) din relaţiile comunicate de Direcţia Patrimoniu a Primăriei Constanţa rezultă că cele două proprietăţi ale moştenitorilor I. M. sunt înscrise în planul general al oraşului Constanţa întocmit în iunie 1921, cât şi în planul cadastral din 1936, cu precizarea că nu figureazăca naţionalizată în anexele Decretului nr.92/1950;
c) expertiza efectuată în cauză şi suplimentul la aceasta au stabilit că suprafeţele de teren revendicate sunt afectate de construcţii, spaţii verzi, alei de circulaţie, conducte şi o reţea electrică de înaltă tensiune, astfel că există o imposibilitate obiectivă de restituire a acestora, având în vedere că acţiunea în revendicare are ca obiect un bun individual determinat, nefungibil a cărui restituire se solicită de către proprietarul neposesor de la posesorul neproprietar.
Împotriva deciziei menţI.ate a declarat apel reclamantul I.M.D.care a criticat soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Acesta a invocat dispoziţiile art.25 din Decretul nr.31/954, arătând că greşit s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a Statului prin Ministerul Finanţelor Publice şi stabilirea greşită a situaţiei de fapt, în sensul că numai anumite porţiuni din terenul revendicat este ocupat de construcţii şi echipamente, că nu s-a ţinut seama de planul de sistematizare, solicitând, în subsidiar, admiterea cererii de revendicare doar pentru suprafeţele libere.
Curtea de Apel Constanţa – secţia civilă prin Decizia nr.7/C din 22 ianuarie 2002 a respins apelul declarat de reclamant.
In contra acestei decizii, a formulat recurs reclamantul I.M.D., susţinând, în esenţă, că a înţeles să-şi restrângă cererea de revendicare, solicitând restituirea în deplină proprietate şiliniştităposesieasuprafeţelorlibere, expertiză tehnică pe car.
şi-a însuşit-o a lămurit pe deplin situaţia, nemai fiind necesară o altă expertiză ca să identifice imobilele.
Recursul este nefondat.
Examinând motivele invocate în raport de actele dosarului se constată că în mod corect instanţele au stabilit că există o imposibilitate obiectivă de restituire a imobilelor.
Expertiza tehnică cât şi suplimentul la aceasta au stabilit că suprafeţele de teren revendicate sunt afectate de construcţii, spaţii verzi, alei de circulaţie, conducte reţea electrică de înaltă tensiune, căi de acces în Portul Constanţa, compuse din şosea, zonă de siguranţă şi control al autovehicolelor, zonă de pază şi protecţie, iar suprafaţa de 1900 mp. este situată în incinta Portului Constanţa şi ocupată de Administraţia Portului.
S-a reţinut corect de instanţa de apel că anumite terenuri libere nu sunt identificate în elementele sale esenţiale pentru că nu se cunoaşte amplasarea în raport cu lotul din care face parte, iar numerele poştale consemnate în copia extras nr.1621/2000 a Arhivelor Naţionale nu coincid cu cele consemnate în adresa Primăriei Constanţa nr.61.555/1999.
Cum apelantul nu a administrat o nouă expertiză care să lămureascătoate aceste lipsuri şi potrivit art.1169 C.civ.cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie s-o dovedească, nu s-a prezentat în instanţă pentru a-şi administra probele solicitate prin cererea de apel şi a cerut judecata în lipsă, astfel că în mod corect instanţa de apel a respins apelul reclamantului.
Conform art.274 C.proc.civ. recurentul se obligă la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată către Municipiul Consntanţa şi Consiliul Local Constanţa.
Faţă de cele ce preced recursul reclamantului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTICE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul I.M.D.împotriva deciziei nr.7/C din 22 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa – secţia civilă.
Obligă recurentul la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea Municipiului Constanţa şi Consiliului Local Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1857/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1859/2002. Civil → |
|---|
