CSJ. Decizia nr. 1903/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1903Dosar nr. 4345/2002
Şedinţa publică din 13 mai 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la data de18 iulie 2001 sub nr. 3885 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia civilă, reclamanta P.M. a chemat în judecată Oraşul Săveni prin primar, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să anuleze dispoziţia 108 din 3iulie 2001 emisă de către primarul oraşului Săveni;
- să dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1432 mp situat în intravilanul oraşului Săveni. Reclamanta evaluând valoarea terenului la 42.960 dolari SUA.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că terenul a fost preluat abuziv de către stat şi conform prevederilor Legii nr. 10/2001 are dreptul la restituirea în natură.
Tribunalul Botoşani prin sentinţa civilă nr. 25 din 28 ianuarie 2002 a respins ca nefondată acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că terenul în litigiu este ocupat; pe el fiind construit un bloc de locuinţe, mai existând un loc de joacă amenajat pentru copii şi spaţiul verde aferent.
În consecinţă terenul nu poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel solicitând în esenţă să se admită acţiunea în parte şi să i serestituie terenul care nu este ocupat de construcţii.
Curtea de Apel Suceava prin Decizia civilă nr. 30 din 18 iunie 2002 a respins ca nefondat apelul reţinând în esenţă că terenul a fost folosit conform scopuluiexproprierii, construindu-se un bloc de locuinţe pe o parte din teren, iar restul terenului având destinaţia de loc de joacă pentru copiişi spaţiu verde.
În consecinţă se constată că terenul nu este liber şi conform art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii urmează să se stabilească prin echivalent pentru întregul imobil.
Împotriva acestei decizii reclamanta adeclarat recurs invocând motivele prevăzute deart. 304 pct. 5,9 şi 10 C. proc. civ.
O primă susţinere este în legătură cu faptul că instanţa de apel i-a încălcat dreptul de apărare în sensul că nu a citat-o pentru a-şi susţine apelul.
Se mai susţine că a depus şio cerere pentru lipsă de apărare, precum şi o dovadă din care rezultă că a formulat o cerere de strămutare a cauzei la Curtea Supremă de Justiţie, de care de asemenea instanţa de apel nu a ţinut seama.
Cea de a doua susţinere este în legătură cu faptul că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a prevederilor art. 11 pct. 3 din Legea nr. 10/2001 şi nus-a ţinut seama nici de constatările expertizei în sensul că o suprafaţă de teren de 840 mp a rămas liberă şi deci ea ar fi trebuit să-i fie retrocedată reclamantei.
Recursul este nefondat.
În ceea ce priveşte critica întemeiată pe prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. urmează a constata că acest motiv de recurs se referă la situaţia când „instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (1) C. proc. civ.
În cazulînspeţă aceste împrejurărinu s-au petrecut astfel:reclamanta recurentă a fost legal citată pentru termenul la care s-a judecat recursul (dovada de îndeplinire a procedurii de citare ).
În ceea ce priveşte respingerea cererii de acordare a unui termen pentru pregătirea apărării şi angajarea unui apărător, este de reţinut că cererea nu a fost făcută în condiţiile art. 156 C. proc. civ., respectiv să fie temeinic motivată. În speţă cererea nici măcar nu a fost motivată, iar instanţa de apel, prin practicaua deciziei a respins-o reţinând că la data citării, reclamanta apelantă avea timp suficient pentru pregătirea apărării.
Distinct de aceasta urmează a reţine că în conformitate cu prevederile art. 156 alin. (1) C. proc. civ., acordarea unui termen este o facultate a instanţei („va putea") nu o obligaţie, deci, oricum, nu poate să fie considerată o încălcare a normelor de procedură ce ar atrage nulitatea conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ.
Nici ultimul aspect învederat de către recurentă la acest motiv nu este fondat, reclamanta-recurentă nedovedind că a depus la instanţa de apel un act sau cerere prin care să fi arătat că are termen pentru soluţionarea unei cereri de strămutare.
De menţionat că nici în recurs nu a produs o asemenea dovadă.
Celelalte două susţineriîntemeiatepe motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. sunt de asemenea nefondate; hotărârea instanţei de apel fiind pronunţată cu aplicarea corectă a legii, având în vedere probele administrate în cauză.
Astfel este de reţinut că reclamanta a fost proprietara terenului în suprafaţă de 1432 mp, în litigiu, care a fost expropriat prin Decretul nr. 171 din 12 mai 1978 în scopul edificării unui ansamblu delocuinţe.
Scopul exproprierii a fost realizat întrucât „parte din blocul de locuinţe a fost edificat pe terenul revendicat de către reclamantă ocupând o suprafaţăde 592 mp" (constatările expertului).
În privinţa restului de teren însuprafaţă de 840 mp (1432 mp şi 592 mp), acesta este teren de joacă pentru copii şi spaţiu verde.
Terenul de joacă pentru copii este împrejmuit de ziduri din beton ciclopeian de înălţime variabilă (răspuns expert la obiecţiuni).
Acest spaţiu de joacă pentru copii şi spaţiul verde au fost cuprinse în planul urbanistic general al oraşului Săveni şi în regulamentul de urbanism aferent, figurând în documentaţia urbanistică aprobată de către Consiliul local al oraşului la capitolul amenajări exterioare pentru îmbunătăţirea habitatului (adresa nr. 77 din 18 mai 2001).
În consecinţă, instanţele au reţinut corect că nu există o suprafaţă deteren rămasă liberă, în sensul legii, căci întreaga suprafaţă de teren expropriată construită şi neconstruită a fost folosită conform planului de urbanism.
Suprafaţa neconstruită fiind „necesară învederea bunei utilizări" a suprafeţei pe care s-a edificat blocul de locuinţe, ne aflăm în situaţia în care, conform art. 11 pct. 3 – teza finală din Legea nr. 10/2001 nu se restituie în natură terenul; ca atare instanţa a făcut o aplicare corectă a legii, având în vedere probele administrate în cauză.
Distinct de cele mai înainte arătate urmează a reţine că şi prin dispoziţia nr. 108 din 3 iulie emisă de către primarul Oraşului Săveni ca răspuns la notificarea făcută de către reclamantă la art. 2 „se propune acordarea de despăgubiri pentru terenul solicitat", iar prin art. 1 se respinge ca nefiind posibilă cererea de restituire în natură.
Astfel fiind pentru considerentele mai înainte arătate şi reţinând că nici cerereadincriticile formulate în recurs nu este fondată, urmează a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de P.M. împotriva deciziei nr. 30 din 18 iunie 2002 a Curţii de Apel Suceava, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1902/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1904/2002. Civil → |
|---|
