CSJ. Decizia nr. 1904/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1904Dosar nr. 4405/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 9 noiembrie 2001 la Tribunalul Dâmboviţa reclamanta E.E. a chemat în judecată pe pârâta S.C. IATSA S.A. Găieşti cerând să fie obligată să-i restituie în natură terenul cămin de casă situat în Găieşti,în suprafaţă de 2.736,09 mp cu construcţiile aflate pe acesta.
În motivare a arătat că imobilele au fost preluate fără titlu valabil de la bunicul matern, a cărui unică moştenitoare este.
Prin sentinţa civilă nr. 409 din 7 mai 2002 Tribunalul Dâmboviţa a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că dispoziţiile art. 18 pct. b din Legea nr. 10/2001 prevăd că "măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent dacă imobilul a fost transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat", fiind aplicabile atât pentru imobilele "clădiri şi anexe" cât şi pentru terenul în suprafaţă de 2736,9 mp solicitate de reclamantă conform art. 10 alin. (4) din aceeaşi lege.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat apel susţinând că instanţa nu a motivat în fapt şi în drept hotărârea pronunţată şi nu a argumentat pentru ce a înlăturat probele administrate în cauză. De asemenea, se maisusţine că instanţa a făcut o interpretare greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 cât şi a probelor administrate.
Prin Decizia nr. 78 din 26 august 2002 Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, arespins ca nefondat apelul.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că aşa cum sunt amplasate construcţiile pe acest teren nu există posibilitatea nici parţială de restituire în natură, fără a se afecta folosirea normală a acestora, aşa încât instanţa de fond corect a stabilit că măsurile reparatorii se acordă în echivalent.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta E.E. a formulat recurs invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. reluând criticile formulate în apel, motiv pentru careacestea vor fi tratate unitar.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului reiese că imobilele deţinute de pârâtă nu mai corespund cu cele solicitate prin acţiunea introductivă de instanţă şi nu există posibilitatea de restituire în natură fără a se afecta folosirea normală a acestora.
De asemenea, atât construcţiile cât şi terenul sunt în patrimoniul pârâtei.
Instanţele de fond şi de apel cu ample motivări au respins acţiunea, respectiv apelul, pronunţând soluţii temeinice bazate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de reclamanta E.E. împotriva deciziei civile nr. 78 din 26 august 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1903/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1908/2002. Civil → |
|---|
