ICCJ. Decizia nr. 193/2002. Civil. Actiune în regres. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 193
Dosar nr.4044/2002
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 6 mai 1999 pe rolul Judecătoriei Tărgu Mureş reclamanta S.A. R.A. S.A. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. SRL Tărgu Mureş solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei 170.000.000 lei despăgubiri plus dobânda legală şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că autocamionul proprietatea pârâtei condus de salariatul acesteia a produs un accident de circulaţie ca urmare a desprinderii pompei de beton care a avariat grav autospeciala marca Ford proprietatea B.C.R.
Prin sntinţa civilă nr. 4363 din 6 septembrie 1999 Judecătoria Tărgu Mureş şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureş.
La data de 4 august 1999 pe rolul Tribunalului Mureş a fost înregistrată acţiunea formulată de către B.C.R., sucursala Mureş, împotriva S.C. C. SRL prin care aceasta solicită instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să oblige pârâta la plata sumei de 39.109.454 lei plus dobânda legală până la achitarea integrală a prejudiciului şi cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii se arată că reparaţiile pentru repunerea în circulaţie a autospecialei au fost în sumă de 289.102.454 lei, sumă suportată parţial de către A. S.A. până la nivelul sumei asigurate de 250.000.000 lei, diferenţa de 39.102.454 lei fiind plătită de către reclamantă.
Pe parcursul judecării cauzei reclamanta şi-a precizat pretenţiile privind dobânzile solicitând suma de 21.806.135 lei reprezentând dobânzicalculate conform art. 3 din OG nr. 9/2001 cu începere de la data notificării şi până la 30 mai 2001 şi, în continuare până la achitarea integrală a debitului.
Cele două acţiuni mai înainte menţionate au fostconexate.
S.C. C. SRL a formulat întâmpinare şi cerere de chemare în garanţie a prepuşilor săi S.C. şi C.F.
Prin întâmpinare, a solicitat admiterea doar în parte a pretenţiilor reclamanţilor, arătând că în costul reparaţiilor au fost incluse şi defecţiunile care nu erau în legătură cu degradările cauzate prin accidentul de circulaţie, iar altele, nu erau necesare.
Prin cererea de chemare în garanţie a solicitat ca cei doi chemaţi în garanţie să fie obligaţi la plata despăgubirilor ce se vor stabili în sarcina sa, deoarece accidentul s-a produs din vina acestor doi prepuşi ai săi.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă din 19 octombrie 2001, a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.A. R.A. S.A. şi cererea formulată de reclamanţii B.C.R., sucursala Mureş, împotriva pârâtei S.C. C. SRL, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâtă împotriva lui C.F. şiS.C.
A obligat în solidar pe chemaţii în garanţie la plată către A. S.A. a sumei de 151.895.269 lei şi către B.C.R. Tărgu Mureş a sumei de 39.102.454 lei reprezentând prejudiciu şi 21.806.135 reprezentând dobânda legală, precum şi la 4.416.261 lei cheltuieli de judecată.
Chemaţii în garanţie au mai fost obligaţi tot în solidar la plata sumei de 26.656.147 lei cheltuieli de judecată către S.C. C. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că la data de 30 septembrie 1998 s-a solicitat de către unul din punctele de lucru ale pârâtei S.C. C. SRL, o pompă de betoane ce se afla la pârâtă.
Conform dispoziţiilor legale, pompa de betoane nu permite transportarea prin remorcare (neavând sistem de frânare propriu, sistem de semnalizare, sistem de suspensie) ci doar încărcată pe platforma unui autovehicul sau a unei remorci.
Toate dispozitivele cu care este dotată permit deplasarea doar în incinta şantierului.
În pofida acestor prevederi, pompa de betoane a fost remorcată la autocamionul Roman şi datorită ruperii siguranţei care fixa partea inferioară a bolţului de tractare, pompa de betoane s-a desprins la o curbă şi a intrat în coliziune cu autospeciala Ford care circula din sens opus.
Autospeciala a suferit avariile menţionate în expertize.
În ceea ce priveşte valoarea despăgubirilor cuvenite celor două reclamante, instanţa a apreciat că din valoarea reparaţiilor, conform facturilor, trebuie să fie scăzută suma de 18.104.731 lei reprezentând contravaloarea pieselor care nu au fost schimbate ca urmare a avarierii ci datorită uzurii, în consecinţă cererea reclamantei A. a fost admisăîn parte pentru suma de 151.895.269 lei iar acţiunea reclamantei B.C.R.a fost admisă pentru suma de 39.102.454 lei care a fost achitată de aceasta prin OP 236 din 9 aprilie 1999.
Admiterea cererilor a fost făcută în baza dispoziţiilor art. 1000 alin. (3) C. civ. privind răspunderea comitentului pentru faptele prepuşilor, în timpul serviciului, coroborate cu dispoziţiile art. 998 şi art. 999 C. civ., respectiv răspunderea civilă pentru fapta proprie, în ceea ce-i priveşte pe chemaţii în garanţie care au dispus şi efectuat în mod nelegal transportul pe drumurile publice a pompei de betoane prin tractare, contrar dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice.
Împotriva acestei hotărâri a instanţei de fond au declarat apel chemaţii în garanţie S.C. şi C.F.
Primul a invocat lipsa vinovăţiei care nu a fost dovedită în cauză, el executând un ordin de serviciu, decurgând din contractul individual de muncă.
Cel de al doilea apelant a solicitat exonerarea sa de plata despăgubirilor întrucît în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998 şi art. 999 C. civ. pentru angajarea răspunderii civile delictuale, lipsind vinovăţia.
Curtea de apel Tărgu - Mureş, prin Decizia civilă nr. 63/A din 28 iunie 2002 a admis apelurile declarate de către chemaţii în garanţie, a schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a respins cererea de chemare în garanţie formulată de către pârâta S.C. C. SRL Turgu – Mureş pentru despăgubiri civile şi cheltuieli de judecată.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
S-a reţinut de către instanţa de apel, în esenţă, că în ceea ce priveşte pe apelantul chemat în garanţie S.C. nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 998 şi art. 999 C. civ., pentru că activitatea desfăşurată de el a fost efectuată conform dispoziţiilor primite în îndeplinirea unor obligaţii de serviciu.
În ceea ce priveşte pe celălalt apelant, C.F., instanţa de apel a reţinut, având în vedere fişa postului acestuia şi atribuţiile sale de serviciu şi probele administrate în cauză că acesta a dat ordinul de cuplare şi deplasare pe drumurile publice a pompei de betoane.
În consecinţă s-a reţinut referitor la cei doi chemaţi în garanţie că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 998 şi art. 999 C. civ. pentru a fi antrenată răspunderea delictuală a acestora pentru faptă proprie.
Împotriva acestei decizii a instanţei de apel au formulat recurs reclamanţii B.C.R., sucursala Mureş, şi pârâta S.C. C. SRL.
În recursul său, reclamanta B.C.R.invocă motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 – 10 C. proc. civ.
Recursul este însă tardiv.
Astfel din dovada de primire şi procesul-verbal de predare existente ladosar nr. 385/2002 al Curţii de apel Tărgu-Mureş, rezultă că Decizia civilă nr. 63/A din 28 iunie 2002 a fost comunicată recurentei la data de 26 iulie 2002.
Reclamanta B.C.R.a declarat recurs la data de 13 august 2002 (când recursul a fost înregistrat).
În conformitate cu prevederile art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare.
Calculând termenul conform prevederilor art. 101 C. proc. civ. urmează a constata că ultima zi în care recursul putea fi declarat, era 12 august 2002; în consecinţă recursul, fiind declarat pe data de 13 august 2002, este tardiv.
Recursul pârâtei S.C. C. SRL are ca temei invocat prevederile art. 304 pct. 8 - 10 C. proc. civ.
În motivele recursului se descrie situaţia de fapt care a condus la producerea accidentului, susţinîndu-se că acesta s-a produs din culpa celor doi chemaţi în garanţie.
În acest sens se arată că aceste împrejurări „rezultă din ansamblul probelor administrate în cauză şi în special din expertiza tehnică, care furnizează date ştiinţifice certe asupra mecanismului în care s-a produs accidentul".
Recursul este nefondat.
Astfel este de reţinut în primul rând că el nu este structurat conform prevederilor art. 303, raportat la prevederile art. 304 pct. 1 – 10 C. proc. civ.
În acest sens este de constatat că temeiurile invocate ca motive de recurs nu îşi au corespondenţa în susţinerile recursului, astfel nu se motivează în nici-un fel existenţa situaţiilor prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ.
Din analiza recursului în baza art. 306 alin. (3) C. proc. civ. s-ar putea reţine că este vorba de o critică privind o apreciere eronată a probelor administrate, motiv care s-ar fi putut încadra eventual în prevederile pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. care, însă, a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000 şi, ca atare, nu mai poate fi analizat.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge ca tardiv declarat recursul reclamantei B.C.R. , sucursala Mureş, şi ca nefondat recursul declarat de către pârâta S.C. C. SRL Tărgu–Mureş împotriva deciziei pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv declarat recursul reclamantei B.C.R., sucursala judeţului Mureş, împotriva deciziei nr. 63 A din 28 iunie 2002 a Curţii de Apel Tărgu Mureş, secţia civilă.
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. C. SRL Târgu Mureş împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 194/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1902/2002. Civil → |
|---|
