ICCJ. Decizia nr. 194/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 194
Dosar nr. 4760/2002
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Galaţi în data de 30 iulie 2001, completată la data de 31 august 2001reclamanţii I.N.S. ş.a., în contradictoriu cu pârâta S.C. P. SA Galaţi, au solicitat restituirea în natură a morii din comuna Folteşti, precum şi a două construcţii (casă de locuit şi magazie) din incintă şi a suprafeţei de 7.212,23 mp teren aferentă, deţinute de aceasta.
La 20 noiembrie 2001 reclamanţii au formulat a doua completare la acţiune prin care au solicitat restituirea doar a suprafeţei de 1 ha teren, precum şi anularea titlului de proprietate obţinut de S.C. P. S.A .
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat, că imobilele a căror restituire în natură solicită, au fost naţionalizate abuziv în baza Legii nr. 119/1948 de la foştii proprietari – părinţii lor decedaţi N.I. şi N.R. şi respectiv N.A. şi N. M. ai căror moştenitori sunt. Că, urmare notificării adresate în temeiul Legii nr. 10/2001 unităţii deţinătoare, S.C. P. SA Galaţi, aceasta a emis Decizia nr. 46 din 27 iunie 2001, prin care a refuzat restituirea în natură a morii, terenului aferent în suprafaţă de 7.212,23 mp şi a celor două clădiri din incintă, pe motiv că acestea sunt în patrimoniul societăţii iar în ultimii anis-au investit sume mari de bani pentru modernizarea şi retehnologizarea morii. A mai precizat deţinătoarea în decizie că nu are posibilitatea să facă o ofertă de restituire prinechivalent.
Prin sentinţa civilă nr. 368 din 17 decembrie 2001, Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a respins acţiunea ca nefondată, soluţia fiind menţinută de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, prin Decizia nr. 45/A din 9 iulie 2002 ca urmare a respingeriiapelului declarat de reclamanţi.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut că reclamanţii, urmând procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 finalizată prin respingerea cererii conform deciziei nr. 46 din 27 iunie 2001 emisă deS.C. P.S.A., s-au adresat tribunalului, pentru obligarea pârâtei la restituirea în natură a imobilului în loc de a ataca menţionata decizie pentru obţinerea ofertei de restituire prin echivalent.
Pe de altă parte s-a reţinut, că întrucât imobilul se află în patrimoniul S.C. P. S.A. Galaţi, unde pachetul majoritar de acţiuni este deţinut de Agenţia pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (APAPS), reclamanţii aveau deschisă calea unei acţiuni pentru constatarea nulităţii actului de trecere a acestui imobil în patrimoniul pârâtei în conformitate cu art.46 din Legea nr. 10/2001, ceea ce aceştia nu au făcut.
În final curtea de apel menţinând sentinţa apelată, a considerat că soluţia pronunţată de tribunal este în concordanţă cu probele administrate, în raport de obiectul acţiunii cu care reclamanţii au investit instanţa.
Reclamantul N.E. a declarat recurs împotriva deciziei solicitând casarea acesteia pentru motivele prevăzute la pct. 9 al art.304 C. proc. civ.
A susţinut în esenţă că în mod greşit instanţele au considerat, că prin acţiune reclamanţii ar fi solicitat restituirea imobilului în natură, fără a avea în vedere Decizia nr. 46/2001 emisă de pârâtă şi a stărui pentru obţinerea ofertei de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului şi că, în speţă ar fi aplicabile prevederile art. 46 din Legea nr. 10/2001.
Recursul este întemeiat, Decizia pronunţată în apel fiind nelegală pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Aşa după cum rezultă din actele aflate la dosar, prin notificarea formulată în temeiul art. 21 alin. (1) din Legeanr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, I.S. în calitate de moştenitoare legală (alături de N.E., N.V. şi P.K.C. indicaţi în notificare ca având aceeaşi calitate) a solicitat restituirea în natură a morii de la Folteşti, a fabricii de ulei, a construcţiilor şi aterenului aferent în suprafaţă de 7212,23 mp naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 de la proprietarii decedaţi, părinţii acestora N.I. şi N.A.
În notificare s-a estimat valoarea imobilului (construcţii şi teren) la suma de 1.000.000.000 lei.
Urmare notificării înregistrate sub nr. 435 din 2 mai 2001 la persoana juridică deţinătoare S.C. P. S.A. Galaţi, aceasta a emis Decizia nr. 46 din 27 iunie 2001 prin care a refuzat restituirea în natură a morii, aterenului aferent în suprafaţă de 7212,23 mp şi a celor două clădiri din incinta morii, pe motiv că sunt în patrimoniul societăţii şi în ultimii ani s-au învestit mari sume de bani pentru modernizare şi retehnologizare. Totodată a precizat că nu are posibilitatea să facă o ofertă de restituire prin echivalent.
Faţă de refuzul de restituire în natură a imobilului reclamanţii s-au adresat Tribunalului Galaţi întemeindu-şi acţiunea, în drept, pe prevederile art. 24 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, deci au atacat Decizia emisă de pârâta deţinătoare.
Potrivit art. 24alin. (1) din lege „Dacă restituirea în natură nu este aprobată, sau nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat ca prin decizie... să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent corespunzătoare valorii imobilului".
Cu referire la aplicarea acestui text din lege, Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498 din 18 aprilie 2003 prevăd la pct.24.1, că unităţii deţinătoare a imobilului imposibil de restituit în natură, sau pentru care nu s-a aprobat restituirea în natură, îi revine obligaţia ca prin decizie, dispoziţie motivată, să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire în echivalent, corespunzătoare valorii imobilului respectiv.
La pct.24.2 din Norme seprevede că, în cazul în care persoana îndreptăţită nu prezintă acte doveditoare care să permită evaluarea măcar aproximativă a pretenţiilor de restituire prin echivalent, unitatea deţinătoare va emite o ofertă de restituire prin echivalent care va cuprinde o valoare estimată a imobilului (această valoare va fi stabilită ad-hoc de comisia internă).
În raport de aceste prevederi legale imperative, pârâta,unitate deţinătoare care nu a aprobat restituirea în natură a imobilului, avea obligaţia să facă oferta de restituire înechivalent corespunzătoare valorii acestui imobil, dar nu a respectat această obligaţie.
Faţă de cele ce preced, se impune admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate decurtea de apel cu încălcarea prevederilor legale şi reluarea judecăţii pentru completarea probelor în vederea stabilirii valorii imobilului cu luarea în considerare a dispoziţiilor citate din Legea nr. 10/2001 şi Normele aprobate prin HG nr. 498/2003.
Având în vedere caracterul devolutiv al apelului cauza va fi trimisă Curţii de Apel Galaţi pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul N.E.împotriva deciziei nr. 45/A din 9 iulie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului, la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1939/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 193/2002. Civil. Actiune în regres. Recurs → |
|---|
