CSJ. Decizia nr. 1940/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.1940DOSAR NR.2766/2002
Şedinţa publică din 14 mai 2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr.980 din 18 iunie 2001 a Tribunalului Mureş.
La apelul nominal s-au prezentat intimata reclamantă F.G., intimaţii pârâţi Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Mureş, reprezentată de avocat S.A.şi Ministerul Justiţiei – Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, prin consilier juridic S.A..
Procedura completă.
Consilier juridic S.A. depune o cerere de modificare şi completare a întâmpinării depuse de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului şi comunică câte un exemplar tuturor părţilor prezente.
Curtea acordă cuvântul, cu recomandarea făcută părţilor de a se referi şi la aspectul scoaterii din cauză a Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Mureş şi introducerea în cauză a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului.
Reprezentanta Ministerului Public precizează că recursul în anulare nu priveşte ansamblul raporturilor dintre părţi, ci doar aspectul referitor la perimarea cauzei; în continuare, solicită, în temeiul art.313 din C.proc.civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii criticate şi trimiterea cauzei la tribunal pentru soluţionarea recursurilor.
Intimata reclamantă F.G. cere admiterea recursului în anulare, arătând că se impune scoaterea din cauză a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului, întrucât, în instanţă, trebuie să stea, în calitate de pârâtă Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură a Judeţului Mureş.
Avocat S.A.precizează că, prin cererea formulată la 5.02.2003, s-a solicitat constatarea transmiterii calităţii procesuale pasive a Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mureş în persoana Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi solicită respingerea recursului în anulare.
Consilier juridic S.A. lasă soluţia la aprecierea instanţei, cu precizarea că Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în opinia sa, nu are calitate procesuală în cauză.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
F.G. a chemat în judecată Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mureş solicitând anularea deciziei nr.100/14.01.1998 emisă de pârâtă prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă în temeiul art.130 lit.i din C.mun.pe motiv că a absentat nemotivat de la serviciu în zilele de 8, 9 şi 10 septembrie 1997. Contestatoarea a cerut şi repunerea în drepturile anterioare măsurii desfacerii contractului de muncă.
Prin încheierea din 23.IX.1998 Judecătoria Tg. Mureş, în temeiul art.242 pct.2 C.proc.civ.a dispus suspendarea judecării cauzei pentru lipsa părţilor carea aveau termenul în cunoştinţă.
La 1.X.1999 F.G. a solicitat repunerea pe rol a dosarului.
Prin sentinţa civilă nr.1004/3.II.2000 Judecătoria Tg. Mureş a admis contestaţia formulată de F.G. şi-a dispus anularea deciziei nr.100/14.I.1998 a Camerei de Comerţ şi Agricultură Mureş şi respectiv reintegrarea contestatoarei pe postul deţinut anterior luării acestei măsuri.
A fost obligată intimata să plătească contestatoarei toate drepturile salariale cuvenite cu începere de la 14.I.1998.
Tribunalul Mureş, secţia civilă, prin Decizia nr.980/18.06.2001 a admis recursul declarat de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultură Mureş împotriva sentinţei civile nr.1004/3.II.2000 a JudecătorieiTg. Mureş pe care a casat-o şi procedând la rejudecarea cauzei, a respins contestaţia formulată de F.G. pentru anularea deciziei nr.100/14.I.1998 de desfacere a contractului ei de muncă emisăde CCIA Mureş. Aceeaşi instanţă a respins recursul declarat de contestatoarea F.G. în contra sentinţei civile nr.1004/3.II.2000 a Judecătoriei Tg.Mureş.
În motivarea soluţiei tribunalului a reţinut că la instanţa de fond judecata pricinii a fost suspendată pentru lipsa părţilor la 23.IX.1998 iar F.G. a cerut repunerea pe rol abia la 1.X.1999 după expirarea termenului de 1 an prev.de art.248 alin.1 C.proc.civ., ceea ce avea drept consecinţă perimarea contestaţiei.
Cum perimarea operează de drept, sancţionând neglijenţa manifestată prin abandonarea procesului tribunalul a considerat întemeiată excepţia invocată de intimata CCIA Mureş privind perimarea contestaţiei introduse de F.G. şi pe cale de consecinţă admiţând recursul intimatei, a casat hotărârea atacată şi în fond a respins contestaţia petentei ca urmare a intervenirii perimării.
Împotriva acestei decizii în temeiul art.330 pct.2 C.proc.civ.Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare pe motiv că a fost pronunţată cu încălcarea esenţială a legii, respectiv a art.253 alin.3 C.proc.civ.potrivit căruia perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima oară în apel respectiv recurs dacă nu a fost propusă în faţa primei instanţe.
Or, în speţă excepţia perimării contestaţiei nu a fost invocată nici de intimată şi nici de judecătorie pe parcursul soluţionării contestaţiei în faţa instanţei de fond şi nici nu a constituit unul din motivele de recurs declarate de intimată, astfel că tribunalul nu putea primi excepţia perimării contestaţiei.
Pe cale de consecinţă s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea deciziei criticate şi trimiterea cauzei la tribunal pentru soluţionarea recursului pe fond.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art.248 C.proc.civ.orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Din textul menţionat rezultă că rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt două elemente esenţiale care definesc perimarea ca pe o sancţiune procedurală dar şi o prezumţie de desistare de la judecată.
Este adevărat că în speţă judecata contestaţiei formulate de F.G. a fost suspendată pentru lipsa părţilor la 23.IX.1998 de către Judecătoria Tg. Mureş şi că petenta a solicitat repunerea pe rol la 1.X.1999 după expirarea termenului de 1 an prev. de art.248 (1) C.proc.civ., ceea ce era de natură a conduce la perimarea contestaţiei chiar din oficiu de către judecătorie.
Excepţia perimării nu a fost însă invocată nici de intimata CCIA Mureş şi nici de judecătorie pe parcursul soluţionării contestaţiei.
Or, potrivit art.252 (3) C.proc.civ.perimarea cererii de chemare în judecată nu poate fi ridicată pentru prima dată în calea de atac fie că aceasta este apel sau recurs.
Prin urmare, în toate cazurile, perimarea trebuie să fie constatată de instanţa sesizată cu cererea principală sau investită cu o cale de atac potrivit principiului că „judecătorul acţiunii este şi judecătorul excepţiei".
Aşadar, instanţa de recurs nu poate să constate perimarea acţiunii cu care a fost sesizată o altă instanţă.
Astfel fiind, în speţă tribunalul nu putea constata perimarea contestatoarei promovată de F.G. la judecătorie cât timp această excepţie nu a fost ridicată şi discutată în faţa instanţei de fond. Cu alte cuvinte, perimarea se acoperă dacă nu a fost discutată la instanţa de fond.
Faţă de cele ce preced recursul în anulare urmează a fi admis, a casa Decizia atacată şi a trimite cauza aceluiaşi tribunal pentru soluţionarea recursurilor pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva decizieinr. 980 din 18 iunie 2001 a Tribunalului Mureş – Secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza la acelaşi tribunal pentru soluţionarea recursurilor pe fond.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1941/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1939/2002. Civil → |
|---|
