CSJ. Decizia nr. 1942/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 1942
Dosar nr.3475/2002
Şedinţa publică din 14 mai2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat deProcurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civilenr. 1451din 18 iunie 2001a JudecătorieiReghin.
La apelul nominals-au prezentat: intimatele Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Târgu Mureş, prin consilier juridic F.S., Comisia judeţeană de aplicare a Legii 1/2000 din cadrul Prefecturii Judeţului Mureş, prin consilier juridic P.E.şi intimatul-petent Consiliul local al comunei Deda, reprezentat de primar P.G..
Procedura completă.
Se referă de către magistratul asistent faptul că la dosar a fost depusă o întâmpinare, însoţită de acte, de către Consiliul local al comunei Deda.
Părţile prezente declară că au luat cunoştinţă de înscrisurile depuse şi nu solicită amânarea pricinii.
Având cuvântul, reprezentanta Ministerului Public solicită, în baza art.313 C.proc.civ., admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consilierii juridici F.S. şi P.E.pun concluzii în acelaşi sens.
Primarul comunei Deda, domnul P.G., cere respingerea recursului în anulare.
CURTEA
Asupra recursuluiîn anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată sub nr. 553/2001, petentul Consiliul local Deda a solicitat instanţei anularea în parte a Hotărârii nr. 45 L/2000, emisă de intimata Comisia judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Mureş, eliberarea titlului de proprietate pentru întreaga suprafaţă de 3.295,40 ha teren cu vegetaţie forestieră şi punerea în posesie cu acest teren.
În motivarea plângerii petentul a arătat că intimata i-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 533,40 ha teren cu vegetaţie forestieră, în loc de suprafaţa totală de 3.295,40 ha pentru care deţine acte legale de proprietate, deşi a solicitat acest lucru, dar intimata nu şi-a motivat în nici un fel hotărârea.
Prin sentinţa civilă nr. 1451 din 18 iunie 2001, Judecătoria Reghin a admis plângerea petentului, a anulat în parte hotărârea sus-amintită în ceea ce priveşte dispoziţiile cuprinse în art. 2 alin. 3 şi a obligat intimata să-i reconstituie petentului dreptul de proprietate asupra întregii suprafeţe de 3.295,40 ha, teren cu vegetaţie forestieră, respectiv a suprafeţei de 2.762,40 ha.
De asemenea, a obligat intimata să-i elibereze petentului titlul de proprietate pentru întreaga suprafaţă de 3.295,40 ha şi să-l pună în posesie.
Pentru pronunţarea acestei soluţii, judecătoria a reţinut că, potrivit art. 29 al. 4 din Legea nr. 1/2000, comunele, oraşele, municipiile care au deţinut în proprietate terenuri cu vegetaţie forestieră, păduri, zăvoaie, stufărişuri, fâneţe şi păşuni împădurite, redobândesc, la cerere, proprietatea acestora, în limitele probate cu acte care atestă suprafeţele solicitate în condiţiile art. 9 alin. 3 din Legea fondului funciar nr.18/1991 republicată, or, în speţă, petentul a probat cu acte că a deţinut în proprietate o suprafaţă de 4800 iugăre teren cu vegetaţie forestieră, ce reprezintă o suprafaţă de 3.295,40 ha.
Instanţa a mai reţinut şi poziţia intimatei, care a precizat că nu se opune la admiterea plângerii.
La 31 iulie 2002, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva acestei sentinţe, considerând că este vădit netemeinică, deoarece instanţa nu a procedat la administrarea probelor necesare justei soluţionări a cauzei.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că instanţa nu a procedat la administrarea probelor necesare unei juste soluţionări a cauzei.
Recursul în anulare urmează a fi admis pentru argumentele care succed.
Într-adevăr, hotărârea Judecătoriei Reghin, pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la rolul activ al instanţei, nu este motivată, instanţa cenzurând în mod superficial atât cererea cu care a fost investită, cât, mai ales, actele depuse de petent.
Cu toate că instanţa a considerat necesar şi a solicitat la două termene consecutive depunerea la dosar a actelor ce au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 45 L din 17 iulie 2000, de către Comisia judeţeană Mureş de aplicare a Legii 1/2000, iar aceasta nu s-a conformat, Judecătoria Reghin a purces la judecarea cauzei, reţinând, fără a avea probe concludente la dosar, faptul că petentul şi-a dovedit susţinerile.
Această concluzie este eronată, din actele dosarului nerezultând cu certitudine identitatea dintre suprafeţele de pădure ce se află pe raza comunei Răstoliţa şi suprafeţele menţionate în procesele-verbale invocate.
În acest context, se impunea şiadministrarea unor probe absolut necesare, respectiv efectuarea unei expertize tehnice şi depunerea hărţilor de cadastru.
Faptul că instanţa a cenzurat superficial cererea petentului, ca, de altfel, şi actele depuse în susţinerea ei este şi modalitatea în care, fără a avea probe în acest sens, instanţa a acceptat operaţiunea de transformare a iugărelor în hectare, astfel cum a fost făcută de petent în cererea sa.
Faţă de cele expuse mai sus, se impune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârii pronunţate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei nr. 1451 din 18 iunie 2001 a Judecătoriei Reghin, pe care o casează şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi14 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1945/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 1941/2002. Civil → |
|---|
