CSJ. Decizia nr. 2017/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2017Dosar nr. 1572/2002
Şedinţa publică din 19 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
La data de 14 noiembrie 1999, reclamanta S.C. G. SRLcu sediul în Bucureşti a chemat în judecată peOSIM Bucureşti şi pe S.C. G. S.A. cu sediul în Grecia, cerând anularea înregistrării mărcii individuale, de fabrică, comerţ şi serviciiG. (cu element figurativ), atribuită secund pârâtei conform certificatului nr. 28392 din 5 martie 1996, emis de prima pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că marca, a cărei anulare o cere, este posterioară şi, totodată, similară mărcii sale (proprii), pentru care i s-a eliberat certificatul de înregistrare nr. 25224 din 22 februarie 1996 şi că asemănarea dintre cele două mărci, ambele destinate unor produse şi servicii identice, creează un risc de confuzie pentru public şi este păguboasă pentru comerţul reclamantei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 141 din 17 februarie 2000 a respins, ca nefondată, acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, prin Decizia nr. 594 din 12 octombrie 2000, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, cu motivarea că mărcile din litigiu nu sunt similare şi nu creează unrisc de confuzie, de natură să justifice admiterea acţiunii.
Împotriva acestei decizii reclamanta a declarat recurs, bazat pe motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia a arătat, înesenţă, că soluţia instanţelor a fost pronunţată cu violarea legii vechi (Legea nr. 28/1967) şi a legii noi (Legea nr. 84/1998), în sensul că marca atribuită pârâtei S.C. G. S.A. (cu sediul în Grecia), fiind o imitare frauduloasă, iar totodată, identică fonetic, ortografic şi caligrafic cu marcaG. (a reclamantei), trebuia anulată. A cerut admiterea acţiunii şi anularea înregistrării mărciiG.
Recursul este întemeiat pentru un motiv de casare, invocat din oficiu şi pus în dezbaterea părţilor.
În raportul de drept substanţial privind dreptul la marcă şi, adiacent, de publicare şi înregistrarea mărcii, precum şi constituirea depozitului reglementar al mărcii, sunt persoana fizică sau juridică care a depus cererea deînregistrare a mărcii şiO.S.I.M. Procesual, litigiul privind anularea înregistrării mărcii, are ca părţi, alături de persoana interesată care cere anularea şi pe subiecţii raportului de drept substanţial, ca o condiţie a respectării principiului contradictorialităţii şi dreptului la apărare, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Or, în speţă, beneficiaramărcii a cărei anulare se cere, deşi chemată în judecată, n-a fost citată, fiind încălcate, ca atare, sub sancţiunea nulităţii absolute, prevederile art. 85 C. proc.civ.
Întrucât beneficiara mărcii a cărei anulare se cere este o persoană juridică străină, rezultă că procesul circumscrie un raport de drept privat cu element de extraneitate referitor la care erau aplicabile dispoziţiile Legii nr. 105/1992.
Cum instanţele au ignorat, în totalitate, normele legale enunţate, se constată că soluţia recurată este nelegală şi netemeinică, considerent pentru care urmează a fi reformată, prin admiterea recursului şi casarea ambelor hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în condiţiile art. 313 şi urm. C. proc.civ.la prima instanţă.
Instanţa de trimitere, respectând contradictorialitatea şi disponibilitatea procesuală, urmează a-şi verifica competenţa jurisdicţională, în raport de împrejurarea că, în condiţiile legii române marca este o componentă a fondului de comerţ, dacă titularul mărcii este un comerciant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. G.P. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 594/A din 12 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa civilă nr. 141 din 17 februarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V- a.
Trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2030/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2018/2002. Civil → |
|---|
