CSJ. Decizia nr. 2156/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2156DOSAR NR.5494/2002
Şedinţa publică de 26 mai 2003
S-a luat în examinare contestaţia în anulare formulată de P.C.M. împotriva deciziei nr.2784 din 8 noiembrie 1995 a Curţii Supreme de Justiţie – secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat contestatorul P.C.M., reprezentat de avocatul N.D., precum şi intimata C.V., personal. Au lipsit intimatele Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General S.C. „A." S.A. Bucureşti şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti.
Procedura completă.
Contestaţia a fost timbrată legal (chitanţă în valoare de 85.000 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în valoare de 3.000 lei - fila 25.
Instanţa constată că pricina este în stare de judecată. Dispune ca partea constatatoare, în concluziile pe care urmează a le pune în cauză, să facă referiri şi la termenul în care a fost introdusă contestaţia.
Avocatul N.D., pentru contestator, solicită admiterea contestaţiei astfel cum a fost formulată. Susţine că, în cauză, fiind vorba de o hotărâre susceptibilă de executare silită, contestaţia putea fi introdusă până la ultimul act de executare. Precizează că, în opinia sa, nu se pune problema tardivităţii contestaţiei, în acest sens făcând referire la prevederile art.319 alin.1 şi 2 din C.proc.civ.. Solicită a se dispune amânarea pronunţării deciziei pentru a prezenta precizări scrise cu privire la termenul în care a fost formulată contestaţia în anulare.
Instanţa constată că C.V., citată în dosar, nu este parte în proces.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea contestaţiei în anulare ca tardiv formulată.
CURTEA
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 6 decembrie 2002 numitul P.C.M., în calitate de moştenitor testamentar al defunctei A.A., a formulat în contradictoriu cu intimaţii Municipiul Bucureşti prin Primar General, S.C. „A." S.A. şi D.G.A.F. Bucureşti, contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art.317 pct.1 C.proc.civ.„împotriva deciziei civile nr.2784 din 8 noiembrie 1995 a Curţii Supreme de Justiţie – secţia civilă".
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin sentinţa civilă nr.4810 din 18 iunie 1993 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 a fost admisă acţiunea autoarei sale în contradictoriu cu intimaţii pârâţi, dispunându-se obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul situat în Bucureşti, str.D-na Oltea nr.37, sector 2, etaj I, împreună cu cota parte de ½ din spaţiile aflate în indiviziune forţată.
Sentinţa a fost menţinută prin Decizia civilă nr.335 din 3 martie 1994 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, rămânând irevocabilă.
Împotriva ei, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, care a fost admis prin Decizia civilă nr.2784 din 8 noiembrie 1995 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie. S-a dispus casarea ambelor hotărâri iar pe fond acţiunea reclamantei a fost respinsă ca neîntemeiată.
În contestaţia în anulare se arată că, până la decesul ei, survenit la 18 martie 1998, A.A. nu a avut cunoştinţă despre introducerea şi admiterea recursului în anulare, în pofida faptului că în dosarul Curţii Supreme de Justiţie se menţionează, pentru termenul de judecată de la 8 noiembrie 1995, că procedura este legal îndeplinită. Chiar şi contestatorul a aflat despre această nouă situaţie juridică abia la 18 noiemnrie 2002, dintr-un înscris provenind de la Consiliul General al Municipiului Bucureşti.
Contestatorul a solicitat admiterea cererii sale, rejudecarea cauzei şi pe fond respingerea recursului în anulare ca nefondat, cu motivarea că măsura naţionalizării imobilului a fost abuzivă iar judecătoria şi tribunalul nu au depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
A fost ataşat dosarul cauzei.
Cu ocazia soluţionării contestaţiei, Curtea a pus din oficiu în discuţie problema formulării în termenul legal a cererii.
Contestatorul a susţinut că cererea nu este tardivă.
Examinând acest aspect, care premerge oricărei cercetări a temeiniciei contestaţiei, Curtea reţine următoarele:
Hotărârea atacată cu contestaţie în anulare este o decizie a Curţii Supreme de Justiţie prin care, admiţându-se recursul în anulare, a fost respinsă acţiunea în revendicare.
Este evident că această decizie nu este susceptibilă de executare silită, ea nefăcând decât să păstreze o situaţie juridică anterioară, aceea a apartenenţei bunului la patrimoniul statului.
Faptul că în urma deciziei a fost anulată dispoziţia Primarului de restituire a imobilului nu înseamnă „executare silită".
În aceste condiţii, sunt pe deplin incidente prevederile art.319 alin.2 teza a II-a C.proc.civ., potrivit cărora „împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Aşa fiind, contestaţia în anulare formulată la 6 decembrie 2002 este vădit tardivă în raport de Decizia atacată, pronunţată la 8 noiembrie 1995 şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardivă contestaţia în anulare formulată de P.C.M. împotriva deciziei nr.2784 din 8 noiembrie 1995 a Curţii Supreme de Justiţie – secţia civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9766/2002. Civil. Acţiune în anulare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2157/2002. Civil → |
|---|
