CSJ. Decizia nr. 2153/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2153DOSAR NR.5672/2002
Şedinţa din Camera de consiliu de la 26 mai 2003
S-a luat în examinare, în camera de consiliu, recursul declarat de reclamantele B.A.şi E.F.împotriva sentinţei nr.27 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-a prezentat recurenta-reclamantă B.A., în nume personal şi pentru recurenta-reclamantă E.F., conform procurii depuse la dosar, lipsind intimata-pârâtă S.C."A." Lehliu S.A. – Lehliu Gară.
Procedura completă.
Neformulându-se cereri prealabile, instanţa a constatat că pricina este în stare de judecată şi a dat cuvântul părţii prezente cu privire la recurs.
Recurenta-reclamantă B.A., în nume personal şi pentru recurenta-reclamantă E.F., a solicitat admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 februarie 2002, B.A.şi E.F.au chemat în judecată pe S.C."A." S.A.Lehliu pentru a fi obligată la plata sumei de 10 milioane lei reprezentând drepturi de creanţă izvorâte din contractul nr.37/3192 din 26 octombrie 1995, încheiat între pârâtă şi autorul lor A.D., în calitate de acţionar-locator, în baza art.25 din Legea nr.16/1994 (Legea arendării).
Judecătoria Lehliu Gară, prin sentinţa civilă nr.442 din 26 aprilie 2002, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Călăraşi, cu motivarea că litigiul aparţine jurisdicţiei comerciale.
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa civilă nr.1159 din 6 septembrie 2002 s-a declarat necompetent de a judeca pricina şi, în temeiul art.21 C.proc.civ., a înaintat Curţii de Apel Bucureşti, dosarul pricinii pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competenţă ivit în cauză.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr.27 din 13 noiembrie 2002, a stabilit competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Lehliu-Gară, cu motivarea că faptele deduse judecăţii nu sunt fapte de comerţ obiective sau subiective, în sensul art.3 şi 4 din C.com.. Aşa fiind şi întrucât acţiunea reclamantelor derivă dintr-un act civil, sunt aplicabile, după criteriul valoric al competenţei materiale de drept comun, dispoziţiile art.1 pct.1 C.proc.civ..
Împotriva acelei decizii reclamantele au declarat recurs bazat pe motivele de casare prevăzute de art.304 pct.3 şi 9 C.proc.civ., în dezvoltarea cărora au cerut aplicarea corectă a legii şi admiterea acţiunii lor.
Recursul este nefondat.
Pretenţiile reclamantelor derivă dintr-un contract de locaţiune a unui fond rural, încheiat în baza art.25 din Legea nr.16/1994 încheiat între un locator căruia i s-a stabilit calitatea de acţionar conform prevederilor art.36 din Legea nr.18/1991 şi o societate comercială agroindustrială.
Întrucât un asemenea contract are ca scop exploatarea unui bun agricol de către o întreprindere agrară şi nu realizarea, în sensul art.3 şi 4 din C.com. a unei activităţi comerciale (speculative), indubitabil constituie un act de natură civilă, supus în caz de litigiu, jurisdicţiei civile şi nu comerciale.
Aşa fiind, regulatorul de competenţă recurat, se verifică a fi legal şi temeinic, considerent pentru care recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantele B.A.şi E.F.împotriva sentinţei nr.27 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2151/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 215/2002. Civil → |
|---|
