CSJ. Decizia nr. 2187/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2187
Dosar nr.1815/2002
Şedinţa publică din 27 mai2003
S-a luat în examinare recursul declarat de intervenienta G.L.împotriva deciziei nr.33/cdin20 februarie 2002a Curţii de ApelConstanţa – secţia civilă.
La apelul nominalse prezintă intimatul-reclamant O.W.S.prin avocat Z.V.şi intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de consilier juridic V.C.S., lipsind recurenta-intervenientă, precum şi intimaţii-pârâţi Consiliul local Eforie, Oraşul Eforie prin Primar şi S.C.„U.96" SRL – Eforie Sud.
Avocat Z.V.solicită respingerea recursului, depunând şi concluzii scrise în acest sens; cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic V.C.S. solicită respingerea recursului, ca nefondat.
.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 aprilie 1998, reclamantul O.W.S.a solicitat să fie obligaţi pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice – Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Constanţa, Oraşul Eforie prin Primar, Consiliul local Eforie şi S.C.„U.96" SRL Eforie, să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Eforie Sud, str. Progresului nr. 23, alcătuit din teren în suprafaţă de 600 m.p. (lotul 1696 din fosta parcelare Movila Techirghiol) şi construcţie cu destinaţie de locuinţă.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că imobilul, proprietatea bunicului matern G.I., a fost trecut abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr.92/1950, deşi autorul său era exceptat de la naţionalizare.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 8218 din 9 iunie 1998, a admis acţiunea, reţinând că titularul dreptului de proprietate nu făcea parte din categoria persoanelor faţă de care se aplica măsura naţionalizării, având calitatea de mic meseriaş.
Tribunalul Constanţa, prin Decizia civilă nr. 2990 din 15 decembrie 1998, a respins ca nefondat apelul declarat de S.C.„U.’96" SRL – Eforie Sud şi ca nemotivat în termen apelul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Constanţa.
Recursul declarat de pârâta S.C.„U.’96"SRL Eforie Sud a fost admis cu majoritate de voturi de Curtea de Apel Constanţa – secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 1028 din 20 septembrie 1999; s-a casat Decizia atacată, s-a admis apelul aceleiaşi părţi şi s-a trimis cauza spre soluţionare în primă instanţă Tribunalului Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că din actele aflate la dosar reiese că valoarea imobilului revendicat este mai mare de 150.000.000 lei.
După trimiterea spre rejudecare în primă instanţă, la data de 3 iulie 2000, G.L.a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând să fie obligate părţile din proces să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 600 m.p., precum şi cota de 1/3 din construcţia edificată pe acesta, iar la rândul său să suporte plata unei sulte către ceilalţi moştenitori.
În motivarea cererii, intervenienta a arătat că susţinerea reclamantului în sensul că este singurul moştenitor al imobilului în litigiu a fost făcută cu fraudarea intereselor sale.
A mai precizat că defuncţii G.I. şi G.V.au avut trei moştenitori (G. L., O.W.S.şi O.W.E.), dintrecare ea este singura cu cetăţenie română, şi deci, poate dobândi dreptul de proprietate asupra terenului în condiţiile art. 3 pct. 1 din Legea nr. 54/1998 privind circulaţia juridică a terenurilor.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 187 din 19 martie 2001, a admis excepţia lipsei calităţii procesual active a intervenientei, a respins cererea de intervenţie în interes propriu şi a admis acţiunea reclamantului astfel cum a fost formulată.
Astfel, tribunalul a reţinut că prin renunţarea expresă la succesiunea din România a autorilor săi intervenienta este străină de succesiune, situaţie faţă de care nu poate avea calitate procesuală activă în cauză.
Cu privire la acţiunea reclamantului, s-a reţinut că este întemeiată, autorul său fiind exceptat de la naţionalizare.
Intervenienta G.L.a declarat apel împotriva acestei sentinţe.
Curtea de Apel Constanţa – secţia civilă a respins ca nefondat apelul, prin Decizia nr. 33/C din 20 februarie 2002.
În motivarea deciziei instanţa a reţinut, în esenţă, că intervenienta renunţând expres la succesiunea din România este considerată că nu a fost niciodată moştenitor, motiv pentru care tribunalul a soluţionat corect excepţia lipsei calităţii procesuale active.
Pe de altă parte, inexistenţa unei reglementări legale referitoare la dreptul de proprietate asupra imobilelor compuse din teren şi construcţie, dobândit prin moştenire, nu poate fi privită ca o înlăturare a moştenitorilor cetăţeni străini, în condiţiile în care chiar Constituţia garantează, prin art.42, dreptul la moştenire.
Împotriva acestei decizii, intervenienta G.L.a declarat recurs pentru următoarele motive:
- instanţa a calificat greşit declaraţia dată în faţa notariatului 8 Freiburg (Germania) la 9 ianuarie 1998, ca fiind o renunţare la succesiunea din România a mătuşii sale V.M.şi a tatălui său G.E.I..
- instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra unui mijloc de probă, respectiv hotărârea de stabilirea a impozitului de bază din 1 ianuarie 1998.
- greşit instanţa a invocat prevederile art. 701 C.civ., reţinând că este ineficientă retractarea renunţării la succesiunea pe care a făcut-o la data de 27 ianuarie 1998.
Recursul este nefondat.
Primul motiv de recurs urmează a fi înlăturat întrucât din declaraţia dată la 9 ianuarie 1998 la Notariatul 8 Freiburg – Germania, depusă la dosar în traducere legalizată, rezultăfără echivoc că intervenienta a renunţat la succesiunea din România a mătuşii sale M.V., născută G. şi a tatălui său E.I.G., în favoarea reclamantului.
Declaraţia a fost urmată de certificatul de moştenitor din 14 ianuarie 1998, prin care s-a luat act că O.W.E.şi G.L.V. sunt străini de moştenire, unicul moştenitor fiind O.W.S.
Or, certificatul de moştenitor atestă calitatea unei persoane de moştenitor, neputând fi contestat decât în cadrul unei acţiuni în anulare pe cale judecătorească, de către cei care se consideră prejudiciaţi.
Astfel, instanţa a reţinut corect că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile art. 696 C.civ., potrivit cărora „eredele ce renunţă este considerat că nu a fost niciodată erede" şi, în consecinţă, intervenienta renunţând expres la succesiunea din România a descendenţilor lui I. G., este străină de moştenire asupra imobilului din Eforie Sud, str. Progresului nr. 23, alcătuit din teren şi construcţie.
Cu privire la cea de-a doua critică, se reţine că nici aceasta nu este fondată.
Hotărârea de stabilire a impozitului de bază din 1 ianuarie 1998 nu poate constitui o dovadă a acceptării succesiunii, relaţia intervenientei cu fiscul german neavând legătură cu devoluţiunea succesorală.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut în mod corect şi faptul că declaraţia dată de intervenientă la 27 ianuarie 1998 nu poate avea efectele unei retractări a renunţării.
Astfel, legea permite moştenitorului care a renunţat la moştenire să poată reveni asupra renunţării şi să o retracteze, în condiţiile art. 701 din C.civ..
În speţă, însă declaraţia la care se referă intervenienta nu întruneşte condiţiile textului menţionat, întrucât moştenirea a fost acceptată, între timp, de reclamantul O.W.S., aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 14 eliberat la 20 ianuarie 1998.
Pentru toate aceste considerente, recursul va fi respins ca nefondat, iar în temeiul art. 274 C.proc.civ.recurenta-intervenientă va fi obligată la cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de intervenienta G.L.împotriva deciziei nr. 33/c din 20 februarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa – secţia civilă.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 7.000.000 lei cheltuieli de judecată faţă de intimatul O.W.S..
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi27 mai2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2183/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2223/2002. Civil → |
|---|
