CSJ. Decizia nr. 222/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 222.
Dosar nr.2431/2002
Şedinţa publică din27 mai2003
La data de 9 mai 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul M.C.N.şi de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva deciziei civile nr.12 din 14 martie 2002 a Curţii de Apel Bacău – secţia civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 9 mai 2003 iar pronunţarea s-a amânat la 19 mai 2003 şi 27mai 2003.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.4719 din 27.05.1999 la Tribunalul Bacău, reclamantul M.N.a chemat în judecată pe pârâta Direcţia Generală a Muncii şi Protecţiei Sociale Bacău pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 200.000.000 lei cu titlu de indemnizaţie pentru perioada iulie 1990 – mai 1999 şi daune morale; cuvenită, ca fost deţinut politic în baza prevederilor Decretului Lege nr.118/1990.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr.38 din 31 iulie 1990 a Comisiei Judeţene de Aplicare a Decretului-Lege nr.188/1990 modificată prin Legea nr.65/1997 i-au fost acordate drepturile cuvenite foştilor deţinuţi politici din perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, în sensul că i-a fost recunoscută şi acordată o vechime în muncă în aceeaşi unitate, de 22 de ani, precum şi o indemnizaţie lunară de 2.935 lei.
Această hotărâre a fost contestată de D.G.M.P.S. Bacău, admisă conform deciziei civile nr.555/91 a Tribunalului Bacău, rămasă definitivă prin efectul prevederilor Decretului-Lege nr.118/90, schimbată în totalitate prin Decizia nr.1922/A din 28.08.1998 ca urmare a admiterii cererii de revizuire formulată de reclamant.
În atare condiţii, arată reclamantuls-a adresat cu cerere la D.G.M.P.S. Bacău pentru acordarea drepturilor cuvenite, cerere respinsă pe considerentul prescrierii acestora, sens în care, investeşte instanţa cu soluţionarea litigiului de faţă.
În cauză, a intervenit şi un conflict negativ de competenţă, care a fost soluţionat de Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de contencios Administrativ prin Decizia civilă nr.585 din 21 februarie 2000, în sensul că a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău – secţia civilă.
Pe rolul Tribunalului Bacău, reclamantul a solicitat la primul termen de judecată mărirea câtimii obiectului acţiunii, în sensul, obligării pârâtei la plata sumei de 300.000 lei pensie şi indemnizaţie conform Decretului-Lege nr.118/1990 şi la 500.000 lei daune morale.
S-a cerut introducerea în cauză şi a altor pârâţi, respectiv director şi consilier juridic din cadrul D.M.P.S. pentru a fi obligaţi în solidar la plata cheltuielilor civile.
S-a dispus introducerea în cauză a Casei Teritoriale de Pensii Bacău.
Prin sentinţa civilă nr.392 din 2.10.2001 Tribunalul Bacău a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a admis excepţia lipsei calităţii procesualepasive invocate de pârâţii D.M.P.S., Bacău, H.L.şi C.L..
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamantul M.C.N.şi a fost obligată pârâta Casa Teritorială de Pensii Bacău să plătească reclamantului suma de 241.773 lei diferenţă de pensie şi 11.688.206 lei indemnizaţie stabilită conform Hotărârii nr.38 din 31.07.19909. A fost respinsă acţiunea faţă de ceilalţi pârâţi pentru lipsa calităţii procesuale pasive şi s-a dispus restituirea către reclamant a sumei de 6.215.000 lei taxă de timbru nedatorată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut ca legală hotărârea nr.38/31.07.90 a Comisiei Judeţene Bacău de aplicare a Decretului-Lege nr.118/1990 astfel cum a fost modificat, în sensul că i-a fost recunoscută vechimea neîntreruptă de 22 de ani în aceeaşi unitate şi indemnizaţia lunară pe perioada 1990-1996, întrucât din anul 1996 i-au fost plătite aceste drepturi. A fost înlăturată prescripţia, cursul acesteia fiind întrerupt pe toată perioada cât a fost contestat în justiţie.
Instanţa a stabilit că pârâta nu datorează suma reactualizată, decât de la data de la care a refuzat plata ei, după pronunţarea hotărârii de revizuire.
S-a precizat că toate calculele au fost făcute prin aplicareacoeficientului de inflaţie din rapotul de expertiză efectuat în cază la sumele stabilite de experţi.
Împotriva hotărârii menţionate, au declarat apel atât reclamantul M. C.N., cât şi pârâta Casa Teritorială de Pensii a Judeţului Bacău.
Reclamantul a susţinut că litigiul este de competenţa instanţelor de contencios administrativ şi prima insntanţă s-a pronunţat asupra unui lucru ce nu i s-a cerut, respectiv a acordării unor sume care nu se regăsesc în rapoartele de expertiză.
Pârâta a considerat sentinţa ca nelegală şi netemeinică, în sensul că nu a fost reţinută prescripţia dreptului la acţiune.
Apelurile au fost respinse ca nefondate prin Decizia Curţii de Apel Bacău nr.12 din 14.03.2002, reţinându-se că potrivit prevederilor art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/958, prescripţia a fost întreruptă, competenţa a fost stabilită de Curtea Supremă de Justiţie, iar drepturile ce se cuveneau reclamantului au fost acordate asfel cum prevedea Hotărârea nr.38/31.07.190 a Comisiei Judeţene Bacău pentru aplicarea Decretului-Lege nr.118/1990, precum şi prin expertizele efectuate în dosar.
În contra, deciziei pronunţată au declarat recurs reclamantul M.C.N.şi pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău, susţinându-se ca şi în apel, nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii, reiterându-se motivele din apel cu privire la prescripţie, cât şi competenţa instanţei, ca şi sume acordate ce nu se regăsesc în expertize.
Recursurile sunt nefondate.
Corect instanţa de apel a stabilit întreruperea prescripţiei dreptului la acţiune încondiţiile art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958 prin introducerea cererii de chemare în judecată formulată de revizuientul M.C.N., cerere care a fost soluţionatăîn favoarea revizuientului prin Decizia nr.275 din 17 februarie 1999 a Curţii de Apel Bacău – secţia civilă, irevocabilă.
Prin soluţionarea acestei cereri, s-a menţinut Hotărârea nr.38 din 31.07.1990 a Comisiei Judeţene de aplicarea Decretului-Lege nr.118/ 1990, prin care i se recunoscuse, revizuientului drepturile cuvenite ca fost deţinut politic.
Cât priveşte recursul reclamantului, se constată că motivele invocate nu sunt de natură să schimbe soluţia apelului.
Curtea Supremă de Justiţie a hotărât că litigiulde faţă este de competenţa secţiei civile a Tribunalului Bacău situaţie în care nu se poate accepta excepţia de necompetenţă susţinută prin recursul reclamantului.
Nu se pot reţine nici criticile vizând greşelile instanţei de a se pronunţa asupra unui lucru care nu s-a cerut, deoarece acţiunea a fost admisă în parte, Casa Judeţeană de Pensii Bacău fiind obligată să plătească drepturile reactualizate – reclamantului fost deţinut politic – dar, numai de la data pronunţării hotărârii de revizuire, aşa cum de altfel s-a stabilit prin expertiza A.G., efectuată în dosar.
Reţinând această stare de fapt şi obligând pârâta să plătească despăgubirile majorate numai după data hotărârii judecătoreşti prin care reclamantul a fost repus în drepturi, prima insntanţă a pronunţat o soluţie legală ce a fost confirmată în mod corect de instanţa de apel.
Faţă de acestea, recursurile sunt nefondate şi urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul M.C.N.şi de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bacău împotriva deciziei civiele nr.12 din 14 martie 2002 a Curţii de Apel Bacău – secţia civilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi27 mai2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1170/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2227/2002. Civil → |
|---|
