CSJ. Decizia nr. 248/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 248.
Dosar nr.2145/2002
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei civile nr.116 din 14 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât Consiliul General alMunicipiului Bucureşti prin Primarul General reprezentat de consilier juridic O. O., intimatele-reclamante T.M., P.D.E.şi G.L.D., toate reprezentate de avocat I.F.şi intimata-intervenientă C.M.M.reprezentată de mandatar L.G.
Procedura completă.
Consilier juridic O.O.solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat pentru motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ.întrucât reclamantele au formulat acţiunea de retrocedare a terenului expropriat cu încălcarea principiului unanimităţii.
Avocat I.F.solicită respingerea recursului ca nefondat.
Mandatar L.G. solicită admiterea recursului declarat de Consiliul General al Municipiului Bucureşti prin Primarul general aşa cum a fost formulat.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
După un prim ciclu procesual prin sentinţa nr.223 din 27 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a fost admisă cererea de intervenţie accesorie formulată în interesul pârâtului Consiliul general al municipiului Bucureşti, de intervenienta C.M.şi a fost respinsă, ca nefondată acţiunea formulată dereclamantele Trăsnea Emilia Monica, P.D.E.şi G.L.D., prin care solicitaseră retrocedarea terenului expropriat în anul 1995, situat în Bucureşti, str.Sfinţii Voevozi, nr.19, sectorul 1.
Instanţa de fond a reţinut că acţiunea în revendicare nu a fost formulată de toţi coproprietarii, fiind încălcat astfel principiul unanimităţii.
Apelul declarat de reclamante împotriva sentinţei tribunalului a fost admis, prin Decizia nr.116 din 14 martie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – secţia a IV-a civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, în primul ciclu procesual a fost pronunţată Decizia nr.2185 din 16 iunie 2000, a Curţii Supreme de Justiţie – secţia civilă, iar tribunalul nu a respectat punctele de drept dezlegate prin aceasta, care erau obligatorii, conform art.315 din C.proc.civ..
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâtul Consiliul general al municipiului Bucureşti, întemeindu-l pe prevederile art.304 pct.9 din C.proc.civ. şi susţinând, în esenţă că, reclamantele nu sunt unicele coproprietare, pentru a putea formula acţiunea în revendicare.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor urma.
Prin Decizia nr.2185 din 16 iunie 2000 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie – Secţia civilă nu s-a statuat că în cauză a fost respectată regula unanimităţii, aspect ce nu a constituit un punct de drept dezlegat, în sensul prevederilor art.315 alin.1 din C.proc.civ.
Aşa fiind, se constată că rejudecând cauza şi apreciind că nu a fost respectată regula unanimităţii pentru admisibilitatea acţiunii în revendicare, tribunalul nu a încălcat prevederile legale susmenţionate.
Curtea de Apel, schimbând soluţia tribunalului a reţinut că de pe urma defunctului I.M., decedat la 3 martie 1987, care avea la rândul său calitatea de succesor al defunctei I.E., nu au existat descendenţi, fără ca la dosar să existe un certificat de moştenitor privind succesiunea sa, ci afost avută în vedere, în mod greşit, doar acceptarea succesiuniiacestuia făcută de reclamante în temeiul art.4 pct.3 din Legea nr.10/2001.
În atare situaţie, se constatăcă înmod legal a statuat instanţa de fond că nu afost respectată regula unanimităţii, acţiunea în revendicare nefiind formulată de toţi coproprietarii.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă din suplimentul la raportul deexpertiză tehnică (filele 10-11 din dosarul tribunalului), în prezent, pe terenul în litigiu, pentru care a fost pusă în posesieintervenienta C.M.M., se află edificată o construcţie.
În consecinţă, recursul urmează a fi admis, conform art.314 din C.proc.civ., a fi casată Decizia curţii de apel şi a fi respins apelul declarat dereclamante împotriva sentinţei tribunalului, care va fi păstrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul General al Municipiului Bucureşti împotriva deciziei civile nr.116 din 14 martie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi respinge apelul declarat de reclamantele T.M., P.D.E.şi G.L.D. împotriva sentinţei nr.223 din 27 februarie 2001 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă, pe care o menţine.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2486/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 970/2002. Civil. Plângere Legea nr. 18/1991.... → |
|---|
