CSJ. Decizia nr. 2554/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.2554DOSAR NR.4252/2002
Şedinţa publică din 11 iunie 200.
La data de 13 mai 2003 s-au luat în examinare recursurile declarate de pârâţii S.C."V.P.C."SRL şi O.V.împotriva deciziei nr.239 A din 17 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 13 mai 2003, iar pronunţarea s-a amânat la 27 mai 2003, la 2 iunie 2003, apoi la 11 iunie 2003.
C U RT E A
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 decembrie 1999 sub nr.5450 pe rolul Tribunalului Bucureşti reclamantul G.F.a chemat în judecată pe pârâtelele A.V.şi S.C."V.P.C.I."SRL solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa:
- să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 15 noiembrie 1994 cu pârâta A.V.pentru clauză ilicită şi fraudă la lege;
- să oblige pe pârâta A.V.la restituirea sumei de 14.000 dolari S.U.A. încasaţi ca avans;
- să oblige S.C."V.P.I." SRL la restituirea sumei de 1000 dolari S.U.A. încasaţi cu titlu de comision la data de 25 decembrie 1994 în vederea intermedierii operaţiunii de vânzare;
- să oblige ambele pârâte la plata de daune interese;
- să oblige pe pârâte la plata de daune cominatorii de 1.000.000 lei pe ziîntârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data executării acesteia;
- să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
După un prim ciclu procesual, prin Decizia nr.239 A din 17 mai 2002 Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă, investită prin Decizia nr.5498 din 4 decembrie 2001 cu rejudecarea apelurilor a admis apelul declarat de pârâta A.V., a schimbat în parte sentinţa civilă apelată în sensul că a înlăturat obligarea pârâtei la plata sumei de 24.274 dolari cu titlu de daune interese.
A dispus obligarea pârâtei la daune interese reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 14.000 dolari S.U.A. la care a fost obligată a o restitui de la data introducerii cererii de chemare în judecată, 20 octombrie 1999 până la achitare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii apelate.
A respins apelul declarat de pârâta S.C."V.P.C.I."SRL.
A obligat reclamantul la 9.677.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta A. V.
A obligat pârâta S.C."V.P.C.I."SRL la 10.000.000 lei cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut în esenţă că:
1. În ce priveşte apelul declarat de pârâta A.V.a fost găsit întemeiat doar în ce priveşte acordarea de daune interese deoarece contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu reclamantul la data de15 noiembrie 1994 este un antecontract de vânzare-cumpărare, cauzele de valabilitate nu sunt respectate în totalitate. Astfel este încălcat art.3 din Legea 54/1998 care a modificat Legea 18/1991 şi art.41 alin.2 din Constituţia României care dispun că cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.
În această situaţie actul juridic încheiat între părţi este lovit de nulitate absolută şi părţile sunt puse în situaţia anterioară.
De asemenea, nu sunt incidente dispoziţiile Decretului 167/1968.Susţinerile pârâtei cu privire la obligarea acesteia la plata daunelor interese sunt întemeiate deoarece creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligaţiei iar dacă acest lucru nu este cu putinţă, el are dreptul la dezdăunare.
2. Cât priveşte apelul S.C."V.P.C.I."SRL a fost găsit netemeinic deoarece actul juridic este lovit de nulitate absolută.
Împotriva acestei decizii pârâţii S.C."V.P.C.I."SRL şi O.(fostă A.) V. au formulat recurs.
În recursul său S.C."V.P.C.I."SRL invocă motivele de casare prevăzute de art.304 pct.7, 9 şi 10 C.proc.civ.criticând hotărârea în esenţă pentru că instanţa nu a ţinut seama de faptul că a avut doar calitatea de intermediar, situaţie în care nu are calitate procesuală pasivă, iar conform Codului CAEN 7031 nu îşi asuma riscuri proprii lucrând pe contul terţilor.
De asemenea, este vorba de un apartament, nu de un teren.
Mai este criticată hotărârea pentru că nu a arătat ce tip de răspundere operează (contractuală sau delictuală), în speţă operează prescripţia extinctivă, viza de şedere în România a reclamantului era expirată la data încheierii antecontractului.
În recursul său întemeiat pe dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ.– O.(Al.) V.în esenţă critică hotărârea instanţei de apel pentru că în mod greşit a aplicat principiul „restitutio in integrum" că G.F.era obligat să cunoască dispoziţiile legale.
Instanţa a aplicat principiile răspunderii civile contractuale deşi a declarat contractul lovit de nulitate absolută.
Având ca obiect doar o obligaţie de a face antecontractul nu face să se transmită vreun drept din patrimoniul vânzătorului în cel al cumpărătorului.
Avansul de 14.000 U.S.D. este o clauză de arvună cu caracter de dezicere.
Dreptul la acţiune este prescris.
Recursurile sunt nefondate şi urmează a fi respinse ca atare.
I. În ce priveşte recursul formulat de S.C."V.P.C.I."SRL, criticile urmează a fi înlăturate după cum urmează:
- Nu poate fi primită critica privind lipsa calităţii procesuale pasive.
Instanţele judecătoreşti au pronunţat hotărâri legale obligând-o la restituirea comisionului ca urmare a constatării nulităţii absolute pentru cauză ilicită şi fraudă la lege a contractului şi ca urmare a repunerii în situaţia anterioară (fila 6 dosar 5450/1999 Tribunalul Bucureşti – secţia a IV-a civilă).
- De asemenea, nu poate fi primită critica referitoare la faptul că în speţă operează prescripţia extinctivă deoarece o acţiune în restituirea prestaţiilor ca urmare a constatării nulităţii absolute a unui contract nu se fundamentează pe răspunderea contractuală.
Ca efect al nulităţii în mod retroactiv se consideră că acel contract nu a existat niciodată şi prin urmare restituirea prestaţiilor nu se mai poate cere decât invocând ca temei juridic al cererii dispoziţiile privitoare la îmbogăţirea fără justă cauză.
Recurenta arată greşit că termenul de prescripţie se calculează de la momentul la care intimatul a luat cunoştinţă de imposibilitatea executării antecontractului de vânzare-cumpărare. Prescripţia dreptului la acţiune în restituirea unei prestaţii executate în temeiul unui act lovit de nulitate începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii organului de jurisdicţie prin care s-a constatat nulitatea absolută sau s-a pronunţat nulitatea relativă.
- În ce priveşte motivul invocat bazat pe art.304 pct.10 C.proc.civ., nu este dezvoltat, aşa încât nu se reţine spre analiză.
II. Criticile formulate în recursul declarat de O.(A.)V.urmează a fi înlăturate după cum urmează:
- intimatului cetăţean străin nu i se poate imputa faptul că nu a cunoscut legea română; în schimb, O.(A.)V.era obligată să cunoască dispoziţiile legale şi să nu încheie un antecontract de vânzare-cumpărare cu cauză ilicită;
- instanţele au verificat dacă la data încheierii antecontractului au fost respectate condiţiile de validitate impuse de lege neputând fi primite criticile recurentei privind aplicarea greşită a principiilor răspunderii civile contractuale şi faptul că instanţele nu au ţinut seama de faptul că obiectul este o obligaţie de a face. Antecontractul are la bază o cauză ilicită, a fost încheiat cu fraudarea legii;
- criticile privind prescripţia dreptului la acţiune urmează a fi înlăturate cu aceeaşi argumentare folosită la primul recurs;
- critica privind clauza de arvună cu caracter de dezicere urmează a fi înlăturată în raport de împrejurarea că G.F.a investit instanţele de judecată a se pronunţa asupra nulităţii absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare pentru cauză ilicită şi fraudă la lege (inclusiv clauzele 3 şi 4).
Restituirea sumei de 14.000 USD a fost cerută ca efect al îmbogăţirii fără justă cauză şi nu ca efect al răspunderii contractuale;
- în mod corect instanţa de apel a acordat dobânzi lui G.F.aplicând dispoziţiile art.1088 C.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de S.C."V.P.C.I."SRL şi de O.V.împotriva deciziei civile nr.239 A din17 mai 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2530/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2528/2002. Civil → |
|---|
