ICCJ. Decizia nr. 2717/2002. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2717
Dosar nr. 4367/2002
Şedinţa publică din 6 aprilie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Contestatorii M.M. şi M.M.M. au solicitat desfiinţarea dispoziţiei nr. 119 din 25 septembrie 2001, prin care, primarul comunei Voineasa, judeţul Vâlcea le-a respins cererea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1200 mp, aflat în intravilanul localităţii, în punctul numit „În poduri".
Prin sentinţa civilă nr. 241 din 25 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Vâlcea a fost respinsă contestaţia şi a fost admisă cererea de intervenţie formulată în interes propriu de intervenienţii T.V.N. şi D.I.
Apelul declarat de contestatori împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 45/A din 20 iunie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii au declarat recurs contestatorii, încadrându-l în prevederile art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ.
Recurenţii au susţinut în esenţă că, nu au înstrăinat cumpărătorilor D.I. şi T.I. decât construcţia, iar nu şi terenul care a trecut în proprietatea statului, că acest teren, în suprafaţă de 1200 mp intră sub incidenţa Legii nr. 10/2001, nefiind teren agricol sau forestier, că, prin ordinul prefectului, cumpărătorii puteau primi în proprietate doar suprafaţa de 150 mp, iar instanţa a omis a se pronunţa cu privire la excepţia de ilegalitate a acestui ordin şi că nu au renunţat la restituirea terenului.
Recursul este nefondat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1108 din 2 aprilie 1981, contestatorii au înstrăinat cumpărătorilor D.I. şi T.I. construcţia situată în satul Voineasa, comuna Voineasa, judeţul Vâlcea, iar terenul aferent, în suprafaţă de 1200 mp a trecut în proprietatea statului, în baza art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.
Prin ordinul nr. 11 din 15 iunie 1992 emis de prefectul judeţului Vâlcea, terenul a fost atribuit în proprietate cumpărătorilor, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 626 din 8 octombrie 1998 şi conform certificatului de moştenitor nr. 82 din 21 decembrie 1998, unicul, titular al dreptului de proprietate a devenit T.V.N.
Rezultă deci că, terenul nu a fost preluat abuziv din proprietatea contestatorilor, ci cu acordul acestora, ca efect al contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 2 aprilie 1981, situaţie în care, în speţă, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
Pe de altă parte, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la dosarul instanţei de fond, contestatoarea, prin cererea nr. 3/1991, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren, cerere la care însă a renunţat la data de 26 martie 1991.
Intenţia contestatoarei de a înstrăina nu numai construcţia dar şi terenul în suprafaţă de 1200 mp rezultă şi din cuprinsul autorizaţiei de înstrăinare nr. 222 din 26 februarie 1981, precum şi din petiţia aflată în copie la dosar.
Cum dreptul de proprietate asupra terenului a ieşit din patrimoniul contestatorilor cu acordul acestora şi a intrat în circuitul civil, devenind proprietatea altei persoane fizice, nu sunt incidente în prezenta cauză prevederile Legii nr. 10/2001.
În raport de aceste considerente devine inutilă analizarea celorlalte critici formulate de recurenţi.
În consecinţă, recursul urmează a fi respins, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
La cererea intimatului T.V.N., conform art. 274 C. proc. civ., recurenţii urmează a fi obligaţi la plata sumei de 10.000.000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţii M.M.M. şi M.M. împotriva deciziei nr. 45 A din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Piteşti, secţia civilă.
Obligă pe recurenţi la plata sumei de 10.000.000 lei către intimatul T.V.N.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 aprilie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2318/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2718/2002. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
