CSJ. Decizia nr. 281/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 281.
Dosar nr. 5020/2002
Şedinţa publică din26 iunie2003
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 14 august 2000 la Tribunalul Bucureşti D.P. şi D.T.L. au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti solicitând să se constate nulitatea absolută a deciziei nr. 1012 din 12 iunie 1984 de preluare de către stat aimobilului situat în Bucureşti, precum şilipsa titlului statului asupra acestui imobil. De asemenea a solicitat obligarea C.G.M.B. de a lăsa reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul compus dintr-un apartament cu parter şi etaj şi terenul în suprafaţă de 205,05 m.p.
Prin sentinţa civilă nr. 1584 din 22 octombrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost respinsă acţiunea îndreptată împotriva Consiliului General al Municipiului Bucureşti, ca inadmisibilă, avându-se în vedere că cei în cauză nu au urmat procedura prealabilă prevăzută de Legea nr. 10/2001 specială, cu caracter derogator de la prevederile Codului civil – art. 480 şiurm. invocate în cauză.
Apelul declarat de reclamanţi împotriva acestei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 338 din 19 septembrie 2002a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
S-a avut în vedere de asmenea că legea specială menţionată, prevede o procedură specială de restituire pentru toate imobilele preluate abuziv de către stat şi că de la data intrării în vigoare a acestei legi, este inadmisibilă acţiunea întemeiată pe prevederile dreptului comun.
Reclamanţii au declarat recursul de faţă împotriva soluţiei adoptată în apel, criticând-o ca nelegală şi netemeinică, întrucât nu s-a avut în vedere caracterulmixt al acţiunii şi s-au încălcat prevederile art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului în sensul cărora orice persoană are dreptul la judecarea în modechitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, precum şi prevederile corespunzătoare din Constituţie.
Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:
Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituţia României, legea civilă dispune numai pentru viitor, o prevedere asemănătoare fiind cuprinsă în art. 1 C. civ. conform căruia legea civilă nu are putere retroactivă.
Aceste texte consacră teza, unanim acceptată că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, aşa încât legea nouă nu poate nimici sau modifica trecutuljuridic şi invers legea veche trebuie să respecte suveranitatea legiinoi, ceea ce înseamnă că se recunoaşte fără rezerve aplicarea imediată a legii noi, potrivit căreia acţiunea noii legi civile se întinde atât asupra faptelor pendinte, cât şi asupra efectelorviitoare ale raporturilor juridice trecute.
Referitor la imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989 este de observat că normele legale în conflict, respectiv codul civil şi Legea nr. 10/2001vizează situaţii juridice născute sub imperiul legii vechi, durabile însă în timp prin efectele lor juridice, generate uneori de ineficacitatea actelor de preluare.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, restitutio în integrum, ca efect al ineficacităţii actelor de preluare,a fostguvernat de dreptul comun al revendicării, fondat pe dispoziţiile art. 480 şi art. 481 C. civ.
Deşi avantajos prin accesul direct la instanţele judecătoreşti, darrigid şi consevator prin câmpul său de aplicare, dreptul comun a fost înlocuit cu Legea nr. 10/2001, ce cuprinde norme speciale de drept substanţial şi cu o procedură administrativă – obligatorie – prealabilă sesizării instanţei.
Legea nouă suprimă practic acţiunea dreptului comun în cazul ineficacităţii actelor de preluare la care se referă, cum se solicită a se constata în speţă, şi fără a diminua accesul la justiţie, perfecţionează sistemul reparator, iar prin norme de procedură speciale, îl subordonează controlului judecătoresc.
Cum o asemenea reglementare interesează ordinea publică, rezultă că este de imediată aplicare, soluţie consacrată legislativ şi prin art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 care prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil, pot fi revendicate de foştii proprietari, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparaţie.
Cu toate acestea, în condiţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptăţită se poate prevala de acţiunea legii vechi (dreptul civil), dar numai în cazul acţiunilor aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a legii. În acest caz, numai caracterul respectiv al normei şi voinţa legiuitorului, fac posibilă supravieţuirea, prin excepţie a legii vechi.
Ca atare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, rămân fără aplicare dispoziţiile dreptului comun referitoare la imobilele ce formează obiectul acestei legi.În consecinţă, accesul la un proces echitabil cu privire la asemenea imobil, poate fi exercitat, cu excluderea acţiunii civile în revendicare, sub toate formele ei de redactare, cum este cazul în speţă, numai în condiţiile şi pe căile prevăzute de legea nouă.
Aşa fiind, rezultă că este în afara criticii soluţia adoptată de instanţa de apel, care a hotărât temeinic, în raport de data introducerii acţiunii, şi în condiţiile legii, că nu mai este admisibilă acţiunea în revendicare,în întregul său, ce poate cuprinde şi cereri prealabile în constatare, dar toate având aceeaşi finalitate, întemeiată pe prevederile codului civil, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, ce corespunde datei de 14 februarie 2001.
De aceea recursul de faţă, urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanţii D.P. şi D.T.L. împotriva deciziei civile nr. 338/A din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 280/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 281/2002. Civil → |
|---|
