ICCJ. Decizia nr. 2814/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 2814
Dosar nr. 4186/2002
Şedinţa publică din27 iunie2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2626/21 decembrie 2000 pronunţată de Judecătoria Carei în dosar nr. 783/2000 a fost admisă acţiunea civilă formulată de reclamantul P.I. împotriva pârâtei S.A. F.C. care a fost obligată să plătească reclamantului suma de 4.064.591 lei reprezentând contravaloarea reactualizată a părţilor sociale deţinute de reclamant la societatea pârâtă, plus dobânda legală de la data pronunţării sentinţei şi până la efectuarea plăţii.
Prin aceiaşi hotărâre, pârâta a mai fost obligată să plătească reclamantului şi sumele de 1.200.167 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Carei a avut în vedere că reclamantul P.I. s-a înscris în S.A. „F." C. la 28 ianuarie 1992 şi a contribuit la constituirea capitalului social cu suma de 15.000 lei iar societatea agricolă a achiziţionat până la 31 decembrie 1999, din fonduri proprii mijloace fixe în sumă de 82.362.633 lei.
Că la data de 2 septembrie 1998, reclamantul s-a retras din societatea agricolă şi că potrivit art. 34 din Legea nr. 36/1991 au dreptul să i se restituie părţile sociale aduse la înscriere la valoarea reactualizată la care se adaugă profitul realizat de societate în anul retragerii membrului asociat.
Împotriva sentinţei civile nr. 2626/2000 pronunţată de Judecătoria Carei a declarat apel pârâta S.A. F.C. care a fost admis prin Decizia civilă nr.493/Ap/18 mai 2001 pronunţată de Tribunalul Satu-Mare şi s-a decis schimbarea în parte a sentinţei apelate în sensul admiterii în parte a acţiunii şi obligarea pârâtei S.A. F.C. să plătească reclamantului P.I. suma de 304.000 lei reprezentând drepturi ale asociatului retras, actualizate cu indicele inflaţiei pe perioada cuprinsă între septembrie 1998 şi data plăţii.
De asemenea a mai fost obligată societatea agricolă pârâtă să plătească reclamantului suma de 395.000 lei cheltuieli de judecată iar intimatul reclamant P.I. să plătească apelantei pârâte, suma de 1.022.550 lei cheltuieli de judecată în apel.
În motivarea deciziei pronunţate de instanţa de apel se arată că instanţa de fond a încălcat prin sentinţa pronunţată prevederile art. 15 din Statutul Societăţii Agricole precum şi prevederile art. 30 alin. (2) şi art. 34 din Legea nr. 36/1991 privind societatea agricolă.
Că la ieşireaasociaţilor din societatea agricolă, aceştia au dreptul, potrivit textelor menţionate la restituirea părţilor sociale deţinute, la care se va adăuga sau scădea partea cuvenită din profitul sau pierderea societăţii, conform cu bilanţul aprobat de adunarea generalăpentru finele anului în care a încetat calitatea de asociat.
În sfârşit se reţine de către instanţa de apel că drepturile cuvenite reclamantului la retragerea din societate sunt corect stabilite de expertiza T.I., care a avut în vedere dispoziţiile art. 30 alin. (2) şi art. 34 din Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi art. 15 din Statul societăţii.
Împotriva deciziei civile nr. 493/Ap/18 mai 2001 pronunţată de Tribunalul Satu Mare a declarat recurs reclamantul P.I. care a fost admis prin Decizia civilă nr. 1300/R/26 septembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Oradea în sensul că a fost modificată Decizia pronunţată în apel respingându-se apelul declarat de pârâtaS.A. F.C. S.A. Cămin şi păstrându-se în totalitate sentinţa civilă nr. 2626 din 21 decembrie 2000 pronunţată de Judecătoria Carei.
Instanţa de recurs a apreciat că expertiza efectuată de expertulD. I., reflectăcorect situaţia financiară a societăţii pârâte, expertiză care a stabilit că în urma aplicării indicelor de reactualizarevaloarea mijloacelor fizice deţinute este de 870.192.000 lei.
Împotriva sentinţei civile nr. 2626/21 decembrie 2000 pronunţată de Judecătoria Carei, deciziei civile nr. 493/18 mai 2001 pronunţată de Tribunalul Satu-Mare şi a deciziei civile nr. 1300/R/26 septembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă, a declarat recurs în anulare în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., aşa cum a fost modificat şi completat prin OUG nr. 138/2 octombrie 2000 şi OUG nr. 59/27 aprilie 2001, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, care consideră că hotărârile recurate au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat soluţionarea greşită a cauzei pe fond, pentru următoarele considerente:
- au fost încălcate prevederile art. 34 din Legea nr. 36/1991, prin aplicarea indicelui de inflaţie pentru stabilirea valorii părţilor sociale cuvenite asociatului retras – instanţele care au judecat pricina nu au avut în vedere prevederile art.129alin. (5) C. proc. civ. pentru a putea pronunţa hotărâri temeinice şi legale în sensul că nu au dispus completarea expertizei T.I., care nu a calculat şi dobânda cuvenită reclamantului pentru perioada scursă de la finele anului în care a avut loc retragerea acestuia şi până la data plăţii efective şi apoi să soluţioneze cauza pe baza acestei expertize contabile.
Recursul în anulare este nefondat urmând a fi respins pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Recursul în anulare este întemeiat pe prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ.
Textul citat vizează două temeiuri diferite pentru care se poate pronunţa cu recurs în anulare şi anume:
1 - prin hotărârile atacate să se fi produs o încălcare esenţială a legii care să fi determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond. Prin această formulă juridică nu sunt avute în vedere orice încălcări ale unor dispoziţii legale, ci numaiîncălcările de ordine publică. Nesocotirea unor norme cu caracter relativ nu poate legitimaaccesul la exercitarea căii extraordinare de atac a recursului în anulare. Or, în speţă nu se arată care au fost dispoziţiile de ordine publică de drept substanţial încălcate prin hotărârile atacate, aşa încât sub aspectul arătat recursul urmează a fi privit ca nefondat.
2 - să se fi pronunţat o hotărâre vădit netemeinică, deci care să fie în evidentă contradicţie cu materialul probator administrat în cauză sau să se întemeieze pe dovezi inexistente la dosar.
În speţă nu ne aflăm în situaţia avută în vedere de teza II din art. 330 pct. 2 C. proc. civ., instanţele indicând motivul pentru care au avut în vedere expertize întocmite de expert Z.I. şi care nu este în contradicţie cu prevederile legale.
Pentru considerentele arătate recursul în anulare este nefondat urmând a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului depe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1300 din 26 septembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi27 iunie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2815/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 2812/2002. Civil → |
|---|
