CSJ. Decizia nr. 3474/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3474
Dosar nr. 4187/2002
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanta B.A. a chemat în judecată S.A. F.C., solicitând obligarea pârâtei la plata contravalorii părţilor sociale, compuse din depuneri în bani şi cota parte din fondurile fixe ale unităţii, la valoarea reactualizată, cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data efectuării plăţii.
Judecătoria Carei, prin sentinţa civilă nr. 2682 din 27 decembrie 2000, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 4.630.099 lei, reprezentând părţi sociale reactualizate, conform raportului de expertiză D.I., cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii, până la efectuarea plăţii.
S-a reţinut că reclamanta a intrat în societate, aducând ca aport social partea ce i-a revenit în urma lichidării fostului C.A.P. În aplicarea art. 34 din Legea nr. 36/1991, la ieşirea din societate, este corect ca societatea să fie obligată să-i restituie partea socială actualizată, cunoscut fiind că, de la constituirea societăţii profitul acesteia nu era împărţit sub formă de dividende ci a fost reţinut pentru fondul de dezvoltare, pârâta majorându-şi patrimoniul prin cumpărare de mijloace fixe.
Prin Decizia civilă nr. 433/2 mai 2001, Tribunalul Satu Mare a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte sentinţa în sensul admiterii în parte a acţiunii, obligând pârâta să plătească reclamantului suma de 347.000 lei, reprezentând drepturi ale asociatului retras, actualizată, cu indicele de inflaţie pe perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2000 şi data plăţii.
Instanţa de apel a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 15 din Statutul societăţii agricole şi art. 30 alin. (2), art. 34 din Legea nr. 36/1991, societatea agricolă este obligată să restituie asociaţilor ieşiţi din societate, părţile sociale deţinute, la care se va adăuga sau scădea partea cuvenită din profitul sau pierderea societăţii în conformitate cu bilanţul aprobat de adunarea generală pentru finele anului în care a încetat activitatea de asociat, în cauză răspunzând acestor elemente, numai expertiza I.T.
Curtea de Apel Oradea, prin Decizia civilă nr. 1297/26 septembrie 2001, a admis recursul declarat de reclamant, a casat Decizia atacată şi, rejudecând în fond cauza, a păstrat în totalitate sentinţa civilă nr. 2682 din 27 decembrie 2000 pronunţată de Judecătoria Carei.
Împotriva acestor hotărâri, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, considerând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, fiind şi vădit netemeinice.
În dezvoltarea motivelor recursului în anulare se susţine în esenţă că :
- drepturile cuvenite asociaţilor retraşi sunt reglementate de art. 30 alin. (2) şi art. 34 din Legea nr. 36/1991, situaţie în care se ţine seama, exclusiv, de valoarea stabilită prin statut sau, dacă este cazul, cea modificată prin hotărârea adunării generale a asociaţilor, nefiind posibilă, deci, stabilirea valorii părţilor sociale cuvenite asociatului retras, prin aplicarea indicelui de inflaţie sau prin raportarea acestora la valoarea întregului patrimoniu al societăţii;
- pe de altă parte, instanţele au încălcat dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., impunându-se completarea probaţiunii, în sensul determinării dobânzii cuvenite reclamantului.
Recursul în anulare nu este întemeiat.
Este adevărat că potrivit art. 34 din Legea nr. 36/1991 societatea este obligată să restituie părţile sociale, la care se va adăuga partea cuvenită din profitul sau pierderea societăţii, potrivit bilanţului aprobat de adunarea generală pentru finele anului în care a încetat calitatea de asociat şi că, raportat la această dispoziţie, în Statutul societăţii s-a prevăzut că părţile sociale se restituie în condiţiile art. 34 din Legea nr. 36/1991, după cum, de asemenea, în art. 15 – statut – se prevede că, societatea este obligată să restituie părţile sociale, la care se va adăuga sau scădea partea cuvenită din profitul sau pierderea societăţii, potrivit bilanţului aprobat de adunarea generală pentru finele anului în care a încetat calitatea de asociat. Dar faptul că legea nu prevede, astfel, vreo modalitate sau un criteriu de reevaluare a părţilor sociale la data retragerii (după cum se susţine în recursul în anulare), nu înseamnă că, la restituirea părţilor sociale, trebuie să se ţină seama, exclusiv, de valoarea stabilită prin statut sau, dacă este cazul, de cea modificată prin hotărârea adunării generale a asociaţilor, neputând fi stabilită această valoare prin aplicarea indicelui de inflaţie sau prin raportarea acestora la valoarea întregului patrimoniu al societăţii (cum de asemenea se susţine în recurs).
Indiscutabil, la data retragerii din societate, valoarea părţilor sociale deţinute de asociat (ca parte a capitalului social) constituie o creanţă, datorată de societate.
Tocmai de aceea, ca principiu, prima instanţă a apreciat în mod corect, în raport de lipsa unei menţiuni din textul citat al Legii nr. 36/1991 privind posibilitatea actualizării, că la data adoptării legii legiuitorul nu a anticipat evaluarea în timp a devalorizării leului, fiind deci corect ca societatea să fie obligată să restituie partea socială actualizată, în speţă cunoscut fiind că de la constituirea societăţii profitul acesteia nu s-a împărţit cu titlu de dividende ci a fost reţinut pentru dezvoltare (majorarea patrimoniului).
Contrar, ar însemna ca în situaţia, de necontestat, a deprecierii monedei naţionale, să se revină la aplicarea principiului nominalismului monetar, aceasta însemnând pentru ipoteza de faţă, nu o reevaluare a creanţei ci, obligaţia creditorului de a primi aceeaşi sumă, indiferent dacă puterea de cumpărare s-a schimbat.
Aşa fiind, corect instanţa de fond a reţinut, întru stabilirea valorii actualizate a părţilor sociale, condiţiile expertizei D.I., care, actualizând valoric capitalul social, a stabilit, corespunzător, şi valoarea datorată a părţilor sociale – care, indiscutabil – conform şi Statutului societăţii (art. 6) constituie parte din acesta.
Cum în cauză s-au efectuat trei expertize, instanţa reţinând, motivat, concluziile expertizei menţionate, nu poate fi primită nici susţinerea privind lipsa de rol activ a instanţei raportat la prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., după cum, în ce priveşte dobânda, faţă de formularea cererii, corect aceasta nu a fost stabilită ca modalitate de calcul şi cuantum.
Aşa fiind, faţă de cele arătate, recursul în anulare urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1297 din 26 septembrie 2001 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3473/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 347/2002. Civil → |
|---|
