CSJ. Decizia nr. 348/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 348.
Dosar nr. 2662/2002
Şedinţa publică din 19 septembrie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune, reclamanta D.N. a chemat în judecată Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi părâţii să-i lase în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 311 m.p. situat în Bucureşti.
Prin Încheierea din 31 octombrie 2000, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Educaţiei Naţionale.
Ulterior, acţiunea a fost precizată în sensul că se revendică suprafaţa de 1482,83 m.p. compusă din 312 m.p. teren ocupat de Grădiniţa de Copii nr. 52, 264 m.p. suprafaţă aflată în folosinţa unor vecini şi 906 m.p. afectaţi folosinţei grădiniţei.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV – a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1433 din 25 septembrie 2001 a respins acţiunea, reţinând că autoarea reclamantei a înstrăinat parte din terenul revendicat, iar suprafaţa de 906 m.p. a fost expropriată în 1960 pentru normala funcţionare a unui cămin de copii, în prezent aici desfăşurându-şi activitatea Grădiniţa de copii nr. 52.
Prin Decizia civilă nr. 146 din 19 martie 2002 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă, – a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei, în temeiul aceloraşi considerente reţinute de prima instanţă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta susţinând că, instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare şi asupra unei dovezi administrate, în sensul că imobilul revendicat a aparţinut în proprietate reclamantei şi nu autoarei sale, fiind expropriat (în parte) pe numele altei persoane (mama reclamantei) decât fostul proprietar iar pentru alte două parcele nu a fost realizat scopul exproprierii.
Hotărârea a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, întrucât valabilitatea titlului pârâtei a fost analizată fără a se face distincţie între reclamantă şi mama acesteia, fiind revendicată prin acţiune numai suprafaţa de teren care nu a fost înstrăinată;
Pe de altă parte, hotărârea atacată nu este motivată, nefiind analizate criticile şi susţinerile făcute de reclamantă prin apel, în legătură cu nulitatea actului de expropriere şi identificarea terenului ce a constituit proprietatea reclamantei şi nu a mamei sale.
Recursul nu este întemeiat.
Hotărârea atacată cuprinde considerentele de fapt şi de drept pe care se sprijinăsoluţia dată, câtă vreme se face referire la înstrăinarea unei suprafeţe de teren de 595 m.p. şi a construcţiei, de către mama reclamantei, invocându-se şi probele din care rezultă aceasta, aceleaşi considerente vizând şi actul exproprierii pentru suprafaţa de 906 m.p., considerat legal.
Confirmând astfel sentinţa, instanţa de apel, a avut în vedere desigur susţinerile reclamantei privind existenţa dreptului de proprietate asupra terenului cerut a fi retrocedat, ca şi chestiunea identificării acestuia.
Subacest aspect este de reţinut, că expertiza efectuată în cauză, a identificat terenul, conform celor cerute prin acţiunea introductivă de instanţă – referitor deci la suprafaţa de 311 m.p. – ulterior precizării de acţiune, nemaifiind solicitată de reclamantă o astfel de probă,pentru a lămuri întinderea elementului material al cererii sale formulate astfel.
În ce priveşte actul exproprierii, măsura luată prin Decretul nr. 126/1960 -corect instanţele au apreciat că suprafaţa de teren expropriată nu poate fi retrocedată câtă vreme scopul şi cerinţele exproprierii au fost realizate, aici desfăşurându-şi activitatea Grădiniţa de copii nr. 52. Cum acţiunea a fost formulată pe calea dreptului comun, anterior Legii nr. 10/2001, în mod legal, instanţa a avut în vedere cele de mai sus, pentru a conchide astfel asupra imposibilităţii retrocedării în proprietate a imobilului din litigiu.
Aşa fiind, pentru cele arătate, recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.N. împotriva deciziei nr. 146/A din 19 martie2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III – a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3482/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 348/2002. Civil → |
|---|
