CSJ. Decizia nr. 3481/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3481
Dosar nr.2041/2002
Sedinţa publică de la 19 septembrie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta F.T.împotriva deciziei nr.10 din 13 februarie 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă.
La apelul nominal s-au prezentat recurenta-reclamantă F.T., reprezentată de avocat C.M., intimaţii pârâţi Consiliul local al Municipiului Craiova, prin consilier juridic K.A., Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi D.G.F.P. Dolj, ambii reprezentaţi de consilier juridic E.B..
Procedura completă.
Avocat C.M. solicită admiterea recursului, modificarea deciziei atacate şi menţinerea hotărârii pronunţate de prima instanţă.
Luând cuvântul pe rând, consilierii juridici K.A. şi E.B. solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prinacţiuneaînregistratăla2 februarie 2001 pe rolul Tribunalului
Dolj, reclamanta T.F. a solicitat, conform art.35 din Legea nr.33/1994, a art.480, 483 C.civ., retrocedarea unui teren în suprafaţă de 600 m2 situat în Craiova, cart.Sărarilor (fostă str.Runcu) nr.29, care a fost expropriat conform Decretului nr.20/1981.
După administrarea probelor, Tribunalul Dolj, secţia civilă, prin sentinţa nr.221/21 iunie 2001 a admis în parte acţiunea, a obligat pârâţii, Consiliul local Craiova şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor să-i restituie reclamantei 300 m2 teren, reclamanta fiind obligată să ramburseze statului suma de 1350 lei, actualizată cu indicele de inflaţie.
S-a reţinut în motivare că potrivit art.11 alin.3 din Legea nr.10/2001 reclamanta este îndreptăţită la restituirea suprafeţei de 300 m2 teren, liberă de construcţii.
Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, prin Decizia nr.10/13 februarie 2002 a admis apelul declarat de pârâtul Consiliul local Craiova, a modificat sentinţa şi pe fond a respins acţiunea. A fost respinsă cererea de repunere în termenul de declarare a apelului de către reclamantă.
În motivarea deciziei, instanţa a reţinut că imobilul ce a aparţinut reclamantei a fost expropriat pentru utilitate publică în anul 1981, fiind construit un cartier de locuinţe şi complex comercial care ocupă funcţional, întreaga suprafaţă.
Cum instanţa de fond dispusese restituirea unei porţiuni de teren ce constituie spaţiu verde între blocuri, destinat normalei funcţionări a întregului ansamblu, această soluţie a fost desfiinţată ca fiind nelegală şi netemeinică.
Împotriva acestei decizii în termen legal a declarat recurs reclamanta.
Recursul, neîncadrat în drept, face trimitere la expertiza efectuată în faţa instanţei de fond, care ar fi îndreptăţit constatarea că în fapt, era posibilă retrocedarea suprafeţei dintre blocuri pe care nu s-a evidenţiat nici o construcţie.
Ulterior, la 29 ianuarie 2001 în faţa Curţii Supreme de Justiţie s-a depus o petiţie, intitulată „Precizări la motivele de recurs", prin care se invocă noi motive de recurs, vizând în principal aplicabilitatea la speţă a dispoziţiilor Legii nr.10/2001, art.11 alin.3.
Aceste „precizări" nu vor fi analizate, ele fiind de fapt noi motive de recurs, nule pentru un îndoit motiv: au fost depuse direct în faţa instanţei de recurs şi au fost formulate peste termenul prevăzut de lege.
Într-adevăr, potrivit art.302 C.proc.civ., recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacată, sub sancţiunea nulităţii. Iar conform art.303 (1) C.proc.civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, termen care, potrivit alin.2, se socoteşte de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. Alin.3 al art.303 C.proc.civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde arătarea motivelor de casare şi dezvoltarea lor.
În speţă, cum s-a arătat, prin recursul depus la instanţa de apel şi motivat în termen, reclamanta nu a arătat nici un motiv de casare, fiind dezvoltate numai critici ce vizează situaţia de fapt apreciată de instanţă.
În aceste condiţii, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac prin care se pot corecta eventualele greşeli în rezolvarea în drept a unei pricini şi din analiza deciziei recurate se constată că instanţa de apel a făcut aplicarea art.35 din Legea nr.33/1994, temeiul indicat de reclamantă, nu se pot identifica motive de ordine publică care să atragă modificarea sau casarea hotărârii, conform art.306 alin.2 C.proc.civ.
Pentru aceste condiderente, recursul se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T.F.împotriva deciziei nr.10 din 13 februarie 2002 a Curţii de Apel Craiova – Secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 348/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3482/2002. Civil → |
|---|
