CSJ. Decizia nr. 3589/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.3589
Dosar nr. 5343/2002
Şedinţa publică din 23septembrie2003
Deliberând asupra recursului declarat de C.R. şi C.E.împotriva deciziei nr. 131 din 28 octombrie 2002 a Curţii de ApelTimişoara, secţia civilă, constată următoarele.
Prin "dispoziţia" nr. 305 din 22 martie 2002emisă de primarul comunei Pecica, Arad a fost respinsă cererea prin care C.R., C.E., M.S.T. şi M.I.T. solicitaseră - în condiţiile Legii nr. 10/2001 - restituirea în naturăa cotei de ½ din imobilul situat în comuna Pecica nr. 204 înscris în cartea funciară (CF) 5827 TOP 223/a Rovine.
Prin aceeaşi dispoziţie au fost acordate în favoarea petiţionarelorC.R. şiC.E. despăgubiri băneşti în valoare de 10 000 dolari SUA.
La22 aprilie 2002 C.R., C.E., M.S.T. şi M.I. au formulat o contestaţie împotriva acestei dispoziţii, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secţia civilă cu numărul de dosar 3275/2002.
Prin sentinţacivilă nr. 289 pronunţată la 17 iunie 2002 instanţa astfel sesizată arespins contestaţia.Apelul făcut ulterior împotriva acestei sentinţe de C.R., C.E., M.S.T. şi M.I. a fost de asemenea respins prin Decizia nr. 131 pronunţată de secţia civilă a Curţii de ApelTimişoara în dosarul nr. 5432/C/2002.
Pronunţând această decizie instanţa de apel a reţinut în esenţă că reclamanţii M.S.T. şi M.I. nu se legitimau procesual deoarece nu au făcut dovadacalităţii de succesori aiproprietarilor originari ai imobilului.
Totodată s-areţinut că C.R. şiC.E. aveau calitate procesuală activă însă nu erau îndreptăţite să li se restituie în naturăcota de proprietate solicitată întrucât imobilul a fost preluat de către stat cu titlu legal şi este utilizat ca sediu al D.G.F.P.C.F.S. a jud. Arad, împrejurări confirmate şi de menţiunile efectuate în cartea funciară.
La 22 noiembrie 2002 C.R. şi C.E. au declaratrecurs împotriva acestei decizii, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secţiei civile a Curţii Supreme de Justiţie cu numărulde dosar5432/2002.
În motivarearecursuluiîntemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. au fost formulate mai multe critici referitoare la modul de soluţionare a cauzei în fond şi în apel.
În acest sens s-a afirmat că hotărârile pronunţate în cauză au fost date cu încălcarea prevederilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanţeleconsiderând fără temei ca imobilul în litigiu s-ar număra printre acelea care - fiind nominalizate ca atare într-o hotărâre de guvern - nu pot fi restituite în natură.
Printr-o altă critică s-a susţinut că instanţele au încălcat şi prevederile art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 neţinând seama de împrejurarea căimobilul menţionata fost preluat fără titlu valabil.
În altă ordine de idei recurentele au relevat că respingerea cererii de restituire în natură a imobilului este nejustificată şi pe considerentul că "Administraţia Fiscală Pecica poate funcţiona şi în alte clădiri pe care Ministerul de Finanţe le are în proprietate în comuna Pecica".
Tot în susţinerea recursului s-a afirmat că "dreptul de folosinţă operativă" a bunuluiaflat în litigiu, drept de care beneficiază Administraţia Fiscală Pecicaa fost înscris în cartea funciara "în modabuziv" numai după ce antecesorul recurentelor a pornit proces pentru restituirea respectivuluiimobil.
Prin întâmpinarea formulată la 17 iulie 2003 primarul comunei Pecica a susţinut că motivele invocate de recurente sunt nefondate şi că prin urmare recursul se impune a fi respins.
În ceea ce îi priveşte intimatii M.S.T. şi M.I. auprecizat că sunt de acord cu admiterea recursului.
Recursul este nefondat.
În acest sens Curtea reţine că prin cele două hotărâri succesive pronunţateîn speţăşi mai cu seamă prin Decizia instanţei de recurs au fost analizate toate probele administrate în cauză care aveau relevanţă pentru soluţionarea litigiului.
Pe baza acestor probe instanţele au conchis, in mod justificat, că "asupra imobilului evidenţiat in CF nr. 5827 Rovine, casa cu nr. 204 şi teren de 1570 mp au fost proprietari tabulari C.M. şi soţia acestuia [C.] E. născută H." şi cădintre cei patru contestatoriiniţiali numai C.R. şiC.E. se legitimau procesual în calitatea lor de fiice - şi deci moştenitoare legale - ale proprietarilor originari.
Relevant în legătură cu acest aspect este şi faptul că M.S.T. şi M.I.nu audeclarat recurs împotriva deciziei prin care instanţa de apela stabilit că nu au calitate procesuală activă.
În acelaşi timp Curtea constată că în susţinerea recursului lor C.R. şiC.E. s-au limitat la o reiterare a motivelor de apel, deşi respectivele critici fuseseră analizate şi înlăturate argumentat de către instanţa investită cu judecarea acelei căi de atac.
De exemplu cu prilejulsoluţionării apelului s-areţinutcăimobilul a fi fost preluat de la proprietarii originari cu "titlul de drept de prescripţie extinctivă"întemeiat pe dispoziţiile Decretului nr. 218/1960 şi ale Decretului nr. 712/1966, instanţa evocândîn acest sens şi menţiunea expresă făcută în cartea funciară cu ocazia intabulării dreptului de proprietate al statului român subnr. 1428 din 15 martie 1967.
Sub aspect probatoriu existenţa acestui din urmă titlu de proprietate a fost demonstrată prin depunerea în dosarul de fond a copiei cărţii funciare.
Reiterând în recurs aserţiunile conform cărora imobilul ar intra sub incidenţa art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, deoarece ar fi fost preluat de stat fără titlu C.R. şiC.E. aveau, conform art. 1169 C. civ., obligaţia de a face dovada temeiniciei acestor afirmaţii.
În acest sens în dosarul de recurs au fost depuse doar copiile a doua înscrisuri care atestă că în anul 1955 C.M. a fost înregistrat "pe lista foştilor exploatatori".
Aceste înscrisuri sunt însă irelevante deoarece nu cuprind nici o referire la imobilul aflat în litigiu şi nici nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Aşa fiind nu există temeiuri care să infirme instanţei de apel conform căreia art. 16 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 nu se aplică imobilului menţionat.
Curtea reţine de asemenea că recurentelor le revenea şi obligaţia de a demonstra pretinsul caracter abuziv al menţiunii făcute în cartea funciară subnumărul 12444 din20 iulie 1993 şi prin care s-a procedat la intabularea unui drept "de folosinţă operativă pe 50 de ani în favoarea D.G.F.P.C.S. a jud. Arad".
C.R. şi C.E. nu s-au conformat însă nici din acest punct de vedereobligaţiei prevăzute de art. 1169 din C. civ., în dosar neexistândprobe care să infirme temeinicia aprecierii instanţelor potrivit căreia imobilul urmeazăregimului juridic prevăzut de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Împrejurarea că nu a fost emisă încăhotărârea de guvern prevăzută de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 este - în acest context - lipsită de relevanţă nefiind de natură a determina o altă soluţie a cauzei decât cea dată în fond şi în apel.
Tot irelevantă este eventualăexistenţaîn comuna Pecica a altor clădirii susceptibile de a fi utilizate ca sediu al organelor administrative locale cu atribuţii în materie fiscală; de altfel nici din acest punct de vedere situaţia de fapt evocată de recurente nu a fost dovedită.
În raport cu considerentele expuse se constată că nici dispoziţiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. şi nici alte prevederi ale aceluiaşi text de lege nu îşi găsesc incidenţa în cauză.
În consecinţă Curtea urmează a face aplicareaart. 312 alin. (1) C. proc. civ.respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de C.R. şi C.E. împotriva deciziei nr. 131 din 28 octombrie 2002 aCurţii de ApelTimişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată înşedinţă publică, astăzi23septembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 358/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3590/2002. Civil → |
|---|
