CSJ. Decizia nr. 3703/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3703
Dosar nr. 5412/2002
Şedinţa publică din 30 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 8 mai 2002 reclamantul P.F. a chemat în judecată pe S.C. A. S.A. Arad solicitând ca aceasta să fie obligată a-i restitui în natură suprafaţa de 300 mp teren şi a-i plăti despăgubiri pentru 214 mp suprafaţă construită.
În motivarea cererii întemeiată în drept pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamantul a arătat, că prinDecretul nr. 258 din 2 iulie 1976 al Consiliului de Stat al fostei Republici Socialiste România i-a fost expropriată suprafaţa de 514 mp, situată în Arad, teren dat în administrarea I.M.U. Arad şi înregistrat în C.F.40968, trecând la S.C. A. S.A. în C.F.54971.
Prin cererea precizatoare din 16 iulie 2002 reclamantul – faţă de susţinerea pârâtei din întâmpinare în sensul că terenul revendicat a fost vândut de aceasta cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data vânzării – a solicitat şi anularea contractelor de vânzare-cumpărare, fără a indica numărul şi data lor, numele cumpărătorilor şi fără a cere introducerea în cauză a acestora.
Sesizat cu judecarea cauzei, Tribunalul Arad, secţia civilă, a pronunţat sentinţa civilă nr. 331 din 16 iulie 2002 prin care a respins acţiunea reclamantului şi a declarat nulă precizarea de acţiune privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de S.C. A. S.A.
A reţinut tribunalul, că terenul a fost expropriat pentru dezvoltarea întreprinderiide strunguri şi utilizat în realizarea scopului exproprierii, iar în temeiul Legii nr. 15/1990 şi HG nr. 834/1991 a devenit proprietatea societăţii S.C. A. S.A., succesoarea legală a Întreprinderii de strunguri a vândut, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi cu respectarea legilor în vigoare, hală debitare şi teren intravilan în suprafaţă de 1642 mp, cumpărătoarei S.C. E.P. SRL, precum şi platformă depozit laminate şi teren intravilan în suprafaţă de 1112 mp cumpărătoarei S.C. I.I. SRL Arad, aceste societăţi devenind titularii dreptului de proprietate asupra construcţiilor şi terenului ca efect al Legii nr. 15/1990, HG nr. 834/1991 şi contractelor de vânzare-cumpărare.
Tribunalul a considerat, că restituirea în natură a suprafeţei de 300 mp preluată cu titlu valabil (decret de expropriere) nu este posibilă, reclamantul trebuind să uzeze de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 care obligă pe deţinător să facă ofertă de restituire în echivalent şi a respins acţiunea împotriva S.C. A. S.A. în temeiul art. 11 din Legea nr. 10/2001.
În lipsa obiectului şi a numelui părţilor, precizarea de acţiune privind nulitatea contractelor a fost declarată nulă în temeiul art. 133 alin. (1) C. proc. civ.
Şi capătul de cerere privind despăgubiri pentru suprafaţa de 214 mp a fost respins, instanţa apreciind că reclamantul trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 36 din lege adresând notificarea Prefecturii în raza căreia se află imobilul în termenul şi în condiţiile prevăzute de art. 21, Prefectura urmând a se conforma dispoziţiilor art. 37-40 din Legea nr. 10/2001.
Soluţia dată de tribunal a fost confirmată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 109 din 2 octombrie 2002 a respins apelul reclamantului P.F. împotriva sentinţei civile nr. 331 din 16 iulie 2002 a Tribunalului Arad.
Împotriva menţionatei decizii, reclamantul a declarat recurs, fără a invoca motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 1-10 C. proc. civ., ci făcând doar o relatare a situaţiei de fapt, care, nu face posibilă încadrarea în vreunul din aceste motive.
Examinând Decizia recurată, nu se poate reţine nici un motiv de ordine publică ce ar putea fi analizat în temeiul art. 306alin. (2) C. proc. civ.
Astfel, se constată că, în speţă au fost corect aplicate dispoziţiile Legii nr. 10/2001 care în art. 24 alin. (7) şi alin. (8) şi art. 31 reglementează o procedură specială, ce derivă din desfăşurarea procedurii necontencioase nefinalizate pe cale amiabilă în condiţiile stabilite de lege, când părţile se pot adresa tribunalelor având competenţe stricte, de la care nu se poate deroga.
Această procedură specială se deosebeşte de procedura de drept comun prevăzută în art. 46 şi art. 47 din lege în cadrul căreia persoana îndreptăţită poate promova acţiune în constatarea nulităţii actelor juridice de înstrăinare, încheiate cu încălcarea dispoziţiilor legii.
Aşa după cu rezultă din actele dosarului reclamantul nu a emis notificare în condiţiile art. 21 din Legea nr. 10/2001 către pârâtele deţinătoare şi proprietare ale terenului S.C. A. S.A., S.C. E.P. SRL şi S.C. I.I. SRL şi nici nu există o dispoziţie motivată dată de acestea, care să poată fi atacată în justiţie în conformitate cu prevederile art. 24 din lege.
Chiar dacă ar fi existat notificarea şi respectiv dispoziţia motivată, restituirea în natură a suprafeţei de 300 mp tot nu era posibilă, terenul fiind utilizat în scopul în care s-a dispus exproprierea şi apoi vândut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul înstrăinării, motiv pentru care în modcorect instanţa prin Decizia atacată, a confirmat soluţia instanţei de fond de respingere a petitului privind restituirea în natură a acestui teren.
Soluţia este corectă şi în privinţa capătului de acţiune referitor la despăgubiri pentru suprafaţa de 214 mp teren, întrucât această obligaţie revine Prefecturii Arad în condiţiile stabilite prin art. 37-40 din lege şi nu pârâtei S.C. A. S.A.
Se reţine ca fiind corect soluţionată şi problema declarării nule a cererii precizatoare privind constatarea nulităţii vânzărilor către S.C. E.P. SRL şi S.C. I.I. SRL, această cerere reprezentând o acţiune de drept comun, reglementată de art. 46-48 din lege, de competenţa judecătoriei în primă instanţă şi care nu putea fi disjunsă şi nu putea fi declinată competenţa în favoarea judecătoriei, de vreme ce a fost introdusă cu încălcarea prevederilor art. 133 alin.(1) C. proc. civ.
Faţă de considerentele expuse şi întrucât Decizia atacată este legală şi temeinicărecursul reclamantului apare nefondat şi urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.F. împotriva deciziei civile nr.109 din 2 octombrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3708/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 370/2002. Civil → |
|---|
