CSJ. Decizia nr. 3695/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3695
Dosar nr. 2753/2002
Şedinţa publică din30 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 23 mai 2000 reclamanţii B.F. şi K.J. au cerut, în contradictoriu cu Consiliul Local al Municipiului Cluj, să se constate nulitatea trecerii în proprietatea statului aimobilului situat în Cluj,şi radierea înscrierii din cartea funciară, întrucât a fost preluat, fără titlu valabil, de stat, prin Decretul nr. 228/1948, titularul K.G. fiind decedat.
Ulterior, reclamanţii şi-au precizat obiectul acţiunii în sensul de ase constata că sunt moştenitorii defunctului K.G., decedat la 4 aprilie 1945 şi să se dispună intabularea dreptului lor de proprietate, în cote egale.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa civilă nr. 375 din 11 octombrie 2001 a respins acţiunea ca nefondată şi a admis intervenţiile introduse de cumpărătorii apartamentelor, întrucât există autoritate de lucru judecat cu sentinţa civilă nr. 13689 din 6 noiembrie 1997, rămasă definitivă prin respingerea apelului reclamantei B.A.M.– fiica defunctului K.G.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 60/2002, a admis apelul reclamantelor şi a constatat nulitatea trecerii în proprietatea statului a imobilului în litigiu, respingând celelalte trei capete de cerere din acţiunea principală, reţinând, în esenţă, că reclamantele nu au cerut restituirea pe calea Legii nr. 112/1995 sau a dreptului comun anterior introducerii acţiunii de faţă (23 mai 2000); intervenienţii chiriaşi sunt cumpărători de bună credinţă, iar actele de vânzare-cumpărare s-au încheiat cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, ceea ce atrage respingerea cererii de declarare a nulităţii acestor contracte, trecerea în proprietatea statului, conform Decretului nr. 228/1948, s-a făcut prin aplicarea greşită a acestuia, întrucât proprietarul bunului nu era „absenteist", ci decedase la 4 aprilie 1945.
Contra deciziei au declarat recurs ambele părţi, aflate în coparticipare procesuală şi Consiliul Local Cluj Napoca: reclamantele, pe temeiurile din art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., criticând Decizia în sensul că: greşit nu s-a declarat nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, cât timp imobilul a fost preluat fără titlu şi era exceptat de la vânzare conform Legii nr. 112/1995, aspect neexaminat de instanţa de apel.
Unii din cumpărători nu îndeplineau condiţiile din art. 9 alin. (1) al Legii nr. 112/1995, căci au dobândit calitatea de chiriaşi după intrarea în vigoare a legii.
Intervenienţii, tot pe temeiurile din art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., întrucât:
Instanţele nu au reţinut că reclamantele nu şi-au dovedit calitatea procesuală, căci nu au acceptat succesiunea în termen, iar pe de altă parte, este nedovedită şi calitatea de proprietar a defunctului K.G.;
Nu s-a identificat complet structura locativă a imobilului, care figurează în cartea funciară cu 12 camere şi 3 bucătării, iar astăzi are numai 10 camere şi 5 bucătării şi
Consiliul local a susţinut că imobilul revendicat a intrat în proprietatea statuluiîn baza art. 680, 724 şi urm. C. civ., ca succesiune vacantă, cât şi prin uzucapiunea fondată pe posesia statului, conform art. 1890 şi art. 1847 C. civ.
Consiliul Local al Municipiului Cluj Napoca, fără a indica temeiuri din art. 304 C. proc. civ., critică Decizia cu privire la constatarea nulităţii trecerii în proprietatea statului întrucât:
Decretul nr. 228/1948 este un titlu valabil, căci el a avut ca scop „preluarea de stat a imobilelor părăsite de persoanele care au plecat din România cu trupele hortiste şi fasciste"; ca un adevărat proprietar statul şi-a intabulat imobilul prin încheierea nr. 1496/1950 şi deciziei Ministerului Finanţelor nr. 13681/1949; nu s-a stabilit cu certitudine cine a fost K.G., gradul de rudenie cu reclamantele, care nu au calitate procesuală activă şi, fiind intabulat în anul 1949, a intervenit uzucapiunea de 30 de ani în favoarea statului, fiind incidente dispoziţiile art. 27 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Recursurile sunt nefondate, urmând a fi examinate simultan motivele comune ale unora din părţi.
Instanţa de apel a făcut o justă şi completă examinare a probelor, dându-le o apreciere corectă în raport de dispoziţiile legale aplicabile.
S-a reţinut argumentat că reclamantele nu au cerut restituirea pe calea Legii nr. 112/1995 şi nici a dreptului comun, până la data de 23 mai 2000, când a fost înregistrată acţiunea de faţă,iar contractele de vânzare-cumpărare, încheiate între 21 octombrie 1996 şi 5 august 1997, de chiriaşii intervenienţi au fost conforme cu dispoziţiile Legii nr. 112/1995, cumpărătorii fiind de bună credinţă.
Recurenţii-reclamanţi au cerut, în recurs, în principal declararea nulităţii absolute a contractelor 1 – 4 din 21 octombrie 1996 (D.), 28 martie 1997 (S.), 2 iunie 1997 (N.) şi 5 august 1997 (V.), iar, în subsidiar, a contractelor N. şi D., care nu aveau vocaţie la cumpărare.
Preluarea imobilului s-a făcut de către stat, cum a reţinut corect instanţa de apel, prin aplicarea greşită a actului normativ care privea o altă situaţie juridică şi de fapt. Or, nu se putea pierde proprietatea de către K.G., după decesul său, prin aplicarea unui act normativ care privea situaţii determinate şi titulari consideraţi „absenteişti".
Intrarea în posesia statului prin acest mod ilicit anihilează efectele art. 1890 şi art. 1847 C. civ., invocată de intervenienţi şi de Consiliul local, paralizând uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietăţii.
În sfârşit, numai s-a afirmat, dar nu s-a dovedit existenţa succesiunii vacante, care ar constitui, conform art. 680 C. civ., un mod de dobândire a proprietăţii de către stat („În lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului").
La data încheierii actelor de vânzare-cumpărare imobilul nu s-a exceptat de la vânzare-cumpărare de Legea nr. 112/1995, căci nu fusese înregistrată nici o cerere de restituire şi nici de despăgubiri de către reclamante. Aşadar, toate aceste contracte sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile Legii nr.112/1995, statul legitimându-se, în temeiul acestei legi, ca proprietar, fără nici o îndoială, ceea ce era de natură să acrediteze în conştiinţele cumpărătorilor convingerea clară şi neechivocă asupra acestei situaţii juridice.
Prin urmare, calitatea de proprietar a statului era de netăgăduit, iar buna credinţă a cumpărătorilor era perfectă, lipsită de orice culpă sau îndoială imputabilă lor, ceea ce atrage validitatea acestor contracte în raport cu titlul originar invocat de reclamantele-recurente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanţii B. F. şi K. J., de pârâtul Consiliul local al Municipiului Cluj Napoca şi de intervenienţii V.A., V.M., N.K., N.Z., D.N., D.L.R., S.I. şi G.B. împotriva deciziei civile nr. 160 din 30 aprilie 2002 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi30 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3692/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 369/2002. Civil → |
|---|
