CSJ. Decizia nr. 376/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 376
Dosar nr.3361/2002
Şedinţa publică din 4 februarie2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Primăria Municipiului Bacăuîmpotriva deciziei nr.26din11 aprilie 2002a Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă.
La apelul nominals-au prezentat intimaţii-reclamanţi N.V., N.V.M.şi N.N., primii doi reprezentaţi şi ultima asistată de avocata M.P., lipsind recurenta-pârâtă Primăria Municipiului Bacău.
Procedura completă.
Neexistând cereri prealabile, instanţa constată că pricina este în stare de judecată şi dă cuvântul părţilor prezente cu privire la recurs.
Avocata M.P., pentru intimaţii-reclamanţi, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 14 iunie 2001 reclamanţii N.M.şi N.V., ambii domiciliaţi în Bacău, strada Războieni, nr. 7, scara C, etajul 4, apartamentul 15 (pentru acesta din urmă domiciliul fiind ales), au chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Bacău, pentru ca, prin hotărârea ce va fi pronunţată, să fie obligată să le retrocedeze imobilul expropriat prin Decretul nr. 468/1978, compus din teren în suprafaţă de 800 m.p. situat în Bacău, strada Carpaţi, nr. 58, acordarea de despăgubiri pentru casa care a existat pe respectivul teren şi a fost demolată. În subsidiar, au solicitat a se dispune fie să li se acorde despăgubiri calculate la valoarea de circulaţie a terenului, fie să li se atribuie o suprafaţă de teren de aceeaşi calitate pe raza municipiului Bacău.
Tribunalul Bacău, prin sentinţa civilă nr.348 din 18 septembrie 2001, a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând, în esenţă, că imobilul solicitat de reclamanţi se încadrează în situaţia reglementată de art. 2 lit. "g" din Legea nr.10/2001, astfel că restituirea lui poate fi solicitată numai în temeiul acestei legi.
Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, învestită cu soluţionarea apelului declarat de reclamanţi şi, prin decesul lui N.M., însuşit de V.M.– fiu şi de N.N. – soţie supravieţuitoare, prin Decizia nr. 78 din 16 noiembrie 2001, l-a admis şi a anulat sentinţa primei instanţe.
Reţinând cauza spre rejudecare, în urma efectuării unei expertize tehnice - pentru identificarea terenului şi verificarea folosirii acestuia în scopul pentru care a fost expropriat - prin Decizia nr. 26 din 11 aprilie 2002, a admis în parte acţiunea, a obligat pârâta Primăria Municipiului Bacău să retrocedeze reclamanţilor N.V. M., N.N. şi N.V.suprafaţa de 507,8 m.p. teren, situat în Bacău, strada Carpaţi, identificat prin schiţa anexă raportului de expertiză – supliment – haşurat cu negru. Prin aceeaşi decizie, reclamanţii au fost obligaţi să restituie pârâtei suma de 658.619 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor civile primite pentru terenul expropriat la valoarea reactualizată.
Împotriva acestei din urmă decizii, a declarat recurs Primăria Municipiului Bacău, solicitând admiterea acestuia şi modificarea soluţiei din apel în sensul respingerii apelului reclamanţilor, deci confirmării sentinţei tribunalului prin care acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă. Motivele de recurs invocate sunt cele prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 din C.proc.civ.. Dezvoltând motivele, recurenta-pârâtăsusţine:
- acţiunea reclamanţilor, vizând un imobil expropriat în 1978, nu putea fi soluţionată în temeiul dispoziţiilor Legii nr.33/1994 ci în baza Legii nr.10/2001 care reglementează situaţia tuturor imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, stabilind atât condiţiile de restituire în natură cât şi rambursarea diferenţei dintre valoarea despăgubirilor primite şi valoarea construcţiilor demolate, actualizate cu indicele inflaţiei;
- că dispoziţiile Legii nr. 33/1974 îşi produc efectele numai cu privire la situaţiile apărute după adoptarea acestei legi, precum şi în cazurile care nu intră sub incidenţa Legii nr.10/2001 (pentru exproprierile dispuse după data de 27 mai 1974, precum şi în perioada 22 decembrie 1989 – 1994, cu condiţia – pentru acestea din urmă – ca efectele să se fi produs până în prezent;
- că, în orice caz, restituirea unui alt teren în compensare, pe un alt amplasament sau acordarea de despăgubiri în subsidiar este posibilă numai în baza Legii nr.10/2001 iar nu în temeiul Legii nr.33/1994 – cum au solicitat reclamanţii;
- că instanţa de apel a dispus restituirea unei suprafeţe de 507 m.p. teren pe care a identificat-o pe schiţa suplimentară la raportul de expertiză, supliment care nu evidenţiază clar respectiva porţiune de teren; ca, de altfel, comparaţia schiţei raportului de expertiză cu cea a suplimentului de expertiză pune în evidenţă faptul că instanţa a schimbat amplasamentul terenului, menţionându-l din fosta proprietate (ocupată de curtea şcolii) într-o altăzonă.
Recursul nu este întemeiat.
Obiectul acţiunii introductive este retrocedarea suprafeţei de 800 m.p. teren situat la Bacău, strada Carpaţi nr. 58 şi acordarea de despăgubiri pentru casa care a existat pe acest teren şi a fost demolată. În subsidiar, reclamanţii au cerut atribuirea unei suprafeţe de teren de aceeaşi calitate pe raza Municipiului Bacău – ca echivalent pentru situaţia că nu va mai fi posibilă restituirea în natură.
Situaţia reglementată de art. 35 din Legea nr. 33/1994 – text invocat de reclamanţi în acţiune – are în vedere tocmai efectele nefinalizate după emiterea actului de expropriere întemeiat pe dispoziţiile legale anterioare.
Prin urmare dispoziţiile art. 35 din Legea nr.33/1994, sunt aplicabile şi în cazul cererilor având ca obiect retrocedarea unor bunuri expropriate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dacă nu s-a realizat scopul exproprierii.
Concluzia ce se impune este că, apare neîntemeiată susţinerea recurentei-pârâte în sensul că, prin adoptarea Legii nr.10/2001, ce reglementează situaţia imobilelor expropriate în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, inclusiv situaţia în care scopul exproprierii nu a fost atins, dispoziţiile art. 35 din Legea nr.33/1994 ar fi devenit inaplicabile pentru aceste imobile. Această concluzie derivă din faptul că, prin Legea nr.10/2001 nu au fost abrogate dispoziţiile de principiu înscrise în art. 35 din Legea nr.33/1994, partea interesată având latitudinea de a alege calea dreptului comun sau procedura specială instituită prin Legea nr.10/2001, latitudine reglementată expres şi de art. 47 alin. 1 din lege.
Evident, dacă pentru exproprierile anterioare legiuitorul ar fi avut în vedere să nu fie aplicabile dispoziţiile Legii nr. 33/1994, ar fi prevăzut expres această interdicţie.
Aşadar, este important a se reţine că dispoziţiile art. 35 din Legea nr.33/1994 rămân în continuare aplicabile, producându-şi efectele şi asupra exproprierilor efectuate în perioada 6 martie 1945 – decembrie 1989.
Din acest punct de vedere apare corectă soluţia de admitere a apelului reclamanţilor, respectiv de anulare a sentinţei primei instanţe, astfel că este nefondat primul motiv de recurs care vizează aspectul analizat.
Motivul al doilea invocat de recurentă priveşte fondul pricinii soluţionat prin Decizia nr. 26 din 11 aprilie 2002 – atacată în speţă.Prin acesta,pârâta susţine–aşa cum s-a arătat – că instanţa a decis, în baza Legii nr.33/1994 – restituirea suprafeţei de 507 m.p. teren care crede că s-ar afla în altă zonă decât cea din litigiu (ocupată de curtea şcolii) deci prin schimbarea amplasamentului, soluţie care nu ar fi putut fi dată decât potrivit Legii nr.10/2001.
Nici acest motiv nu este întemeiat.
După admiterea apelului reclamantului şi anularea sentinţei, Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, pe baza raportului de expertiză şi a suplimentului acestuia întocmite de către expertul T.M., a concluzionat corect că suprafaţa de teren care poate fi retrocedată, fără a afecta desfăşurarea activităţii şcolii vecine, este de 507,8 m.p. – identificată în schiţa anexă.
La întocmirea raportului de expertiză au fost convocate părţile, din partea Primăriei Municipiului Bacău participând inginerul A.I.. Suplimentul de raport a fost întocmit la cererea instanţei şi din schiţa anexă a acestuia rezultă clar că suprafaţa de teren dispusă a fi restituită reclamanţilor este liberă, nu se află în curtea şcolii, aşa cum susţinerecurenta-pârâtă.
De altfel, nici pârâta şi nici reclamanţii nu au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză şi la suplimentul întocmit ulterior.
Reţinând că terenul menţionat nu a fost folosit în scopulavut în vedere la expropriere precum şi faptul că nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică, instanţa a dispus corect retrocedarea acestuia reclamanţilor.
Cum prin Decretul nr.468/1978, autoarea reclamanţilor a fost despăgubită iar potrivit Legii nr.33/1994 retrocedarea terenului este condiţionată de rambursarea despăgubirilor primite, în mod corect instanţa a obligat pe reclamanţi să restituie pârâtei Primăria Municipiului Bacău suma de 658.619 lei cu acest titlu la valoarea reactualizată.
În consecinţă, Decizia atacată în speţă fiind temeinică şi legală sub toate aspectele, urmează a fi confirmată prin respingerea recursului Primăriei Municipiului Bacău.
Cum prin respingerea recursului, recurenta-pârâtă este căzută în pretenţii, urmează ca, potrivit art. 274 din C.proc.civ. să fie obligată la plata sumei de 4.000.000 lei cheltuieli de judecată efectuate de către intimaţii-reclamanţi în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Bacău împotriva deciziei nr. 26 din 11 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Obligă pârâta-recurentă Primăria Municipiului Bacău să plătească intimaţilor-reclamanţi N.V., N.V.M.şi N.N. suma de 4.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi4 februarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3753/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3744/2002. Civil → |
|---|
