CSJ. Decizia nr. 377/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 377
Dosar nr.3472/2002
Şedinţa publică din4 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C."C"SA Bucureşti împotriva deciziei nr.3din8 ianuarie 2001a Curţii de Apel Bacău – secţia civilă.
La apelul nominals-auprezentat intimaţii-reclamanţi M.M., personal şi pentru intimata-reclamantă I.A.şi T.A, P.C., ambii personal. Au lipsit recurenta-pârâtă, precum şi intimaţii-reclamanţiB.V., I.J.C.şi M.I.
Procedura completă.
Neexistând chestiuni prealabile, instanţa constată că pricina se află în stare de judecată şi dă cuvântul părţilor prezente cu privire la recurs.
Intimatul-reclamant M.M., în nume personal şi pentru intimata-reclamantă Ioneci Alexandrina, solicită respingerea recursului.
Intimaţii-reclamanţi T.A şi P.C. solicită respingerea recursului.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următorele:
După un prim ciclu procesual, prin sentinţa nr. 307 din 26 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Bacău – secţia civilă – a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii M.M., I.A., T.A, P.C., B.V., I.J.C.şi M.I.şi a fost obligată pârâta S.C."C"SA Borzeşti să le plătească suma de 760.134.955 lei despăgubiri civile, derivând din folosirea brevetului de invenţie nr. 91.408/1984- "Instalaţie de uscare rapidă a produselor solide organice", pentru care pârâta a fost desemnată titular de brevet, prin hotărârea nr. 846/18 septembrie 1986 a Oficiului de Stat pentru Invenţii şi Mărci.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei a fost respins, prin Decizia nr. 3 din 8 ianuarie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bacău – secţia civilă.
Împotriva susmenţionatei decizii a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, susţinând în esenţă că dreptul la acţiune al reclamanţilor era prescris pentru drepturile băneşti pretinse pe anul 1994, că prevederile art. 67 din Legea nr.64/1991 nu sunt aplicabile în speţă şi că reclamanţii nu au încheiat contract cu pârâta pentru anul 1996, prin care aceasta să se oblige la plata procentului de 15% din profitul net obţinut urmare aplicării invenţiei, situaţie în care nu sunt îndeplinite cerinţele art. 66 din aceeaşi lege.
Recursul este nefondat.
Necontestat este faptul că, aşa cum rezultă chiar din întâmpinarea pârâtei formulată la instanţa de fond, aceasta a fost desemnată titular al brevetului de invenţie ai cărui autori sunt reclamanţii, care au fost recompensaţi cu suma de 100.724.323 lei în anul 1993 şi că în anul 1996, pârâta a renunţat la această calitate.
Prin contractul de licenţă nr. J 406/17 octombrie 1997 însă, părţile au convenit ca pârâta să exploateze în continuare invenţia, începând cu anul 1997, drepturile băneşti cuvenite inventatorilor constând în 15% anual din profitul net obţinut, pe toată durata de valabilitate a brevetului.
Deşi afolosit în continuare invenţia, pârâta nu le-a achitat reclamanţilor drepturile băneşti cuvenite, situaţie în care în mod temeinic au stabilit instanţele că le datorează acestora suma de 760.134.955 lei, al cărei cuantum nu a fost contestat de recurentă.
În ceea ce priveşte prescripţia dreptului la acţiune pentru sumele datorate la sfârşitul anului 1994, acţiunea fiind introdusă la data de 17 decembrie 1997, înlăuntrul termenului de 3 ani, prevăzut în art. 6 din Decretul nr. 167/1958, excepţia este nefondată.
Totodată se constată că instanţele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 67 din Legea nr. 64/1991, potrivit cărora drepturile băneşti ale autorului se stabilesc prin contract, unitatea care aplică realizarea tehnică având obligaţia să ateste calitatea de autor, iar încălcarea acestor prevederi atrage plata de despăgubiri, potrivit dreptului comun.
În consecinţă, neexistând în cauză nici unul din motivele de casare prevăzute în art. 304 din C.proc.civ., în limita criticilor formulate, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C."C"SA Borzeşti împotriva deciziei nr. 3 din 8 ianuarie 2001 a Curţii de Apel Bacău – secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi4 februarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3775/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3753/2002. Civil → |
|---|
