CSJ. Decizia nr. 3787/2002. Civil. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 3787
Dosar nr. 881/2002
Şedinţa publică din 3 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 12 iunie 1998, C.V., R.G., decedat în cursul judecăţii şi succedat în drepturi de R.G.N. şi R.R.I., R.N., de asemenea decedat în cursul procesului şi urmat în drepturi de R.V., R.A.C. şi R.B.A. au chemat în judecată pe M.C.V. şi M.M. pentru revendicarea apartamentelor nr.1 şi 4 din imobilul situat în Bucureşti.Totodată, au cerut evacuarea pârâtei M.C.V. din apartamentul nr.1 şi a pârâtei M.M. din apartamentul nr.4.
Pârâtele au chemat în garanţie pe Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi D.G.A.F.I.Bucureşti pentru restituirea preţului şi atribuirea unor alte locuinţe, în caz de pierderea prin evicţiune a proprietăţii dobândite prin contractele de vânzare-cumpărare nr.217 din 18 decembrie 1996 (de către pârâta M.C.V.) şi nr. 534 din 5 martie 1997 (de către pârâta M.M.).
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 236 din9 martie 2001, a respins, ca nefondată acţiunea.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 542 din 13 noiembrie 2001, a respins, ca nefondat apelul reclamanţilor, cu motivarea că pârâtele au dobândit proprietatea apartamentelor în litigiu cu respectarea dispoziţiilor Legii nr. 112/1995, în condiţiile în care titlul de proprietate al statului (vânzătorul) nu era încă desfiinţat, iar reclamanţii au optat pentru echivalentul bănesc al bunurilor revendicate. Nu mai puţin, buna-credinţă a pârâtelor şi absenţa oricărui element probatoriu că pârâtele au avut reprezentarea retrocedării bunului către foştii proprietari şi că au acţionat în frauda dreptului acestora, au determinat instanţa de apel să conchidă că actele de proprietate invocate în apărare, sunt valabile şi consolidează dreptul de proprietate al pârâtelor.
Împotriva acestei decizii reclamanţii au declarat recurs, bazat pe motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7-10 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora au arătat, în esenţă, că „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis" (anularea dreptului celui care transferă, anulează şi dreptul primitorului) afectează juridic pe subdobânditor. Or, în speţă, titlul vânzătorului (chemat în garanţie în proces) a fost desfiinţat, ceea ce atrage, necondiţionat, şi anularea actelor subsecvente, încheiate de pârâte cu nesocotirea drepturilor Legii nr. 112/1995. În consecinţă, au cerut admiterea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Pârâtele au opus reclamanţilor dreptul de proprietate pe care l-au dobândit, cu titlu oneros, prin contractele de vânzare-cumpărare a apartamentelor revendicate, acte juridice încheiate în baza Legii nr. 112/1995.
Reclamanţii au invocat nulitatea absolută a acestor contracte, dedusă din aplicarea lui „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis", ca urmare a desfiinţării titlului vânzătorului şi nerespectării dispoziţiilor Legii nr. 112/1995.
Numai că nulitatea vânzării lucrului altuia acţionează, exclusiv, dacă actul de înstrăinare are o cauză ilicită ori a fost încheiat în frauda adevăratului proprietar, cu complicitatea şi, în orice caz, pe riscul cumpărătorului („fraus omnia corrumpit").
În speţă, existenţa cauzei ilicite ori a fraudei n-au fost probate. Dimpotrivă, apare dovedit că pârâtele n-au fost citate în procesul de desfiinţare a titlului vânzătorului şi nici notificate. Nu mai puţin, actele de înstrăinare au fost încheiate, în condiţiile Legii nr. 112/1995, după momentul opţiunii reclamanţilor pentru măsuri reparatorii prin echivalentşi înainte de revendicarea apartamentelor, pe calea dreptului comun. Drept urmare, actele juridice invocate în apărare, fiind perfect valide, consolidează transferul dreptului de proprietate în favoarea pârâtelor şi elimină, pentru considerente de protecţie şi securitate juridică, în interesul ordinii publice, acţiunea lui „resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis", invocată de reclamanţi.
Aşa fiind, se impune respingerea recursului, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii R.G.N., R.R.I., C.V., R.V., R.A., R.B.A. împotriva deciziei nr. 542 din 13 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi3 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3790/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 3788/2002. Civil → |
|---|
