CSJ. Decizia nr. 4148/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4148
Dosar nr. 5193/2002
Şedinţa publică din 21 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la 21 mai 2001 la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, contestatoarea I.M. a contestat „comunicarea" nr. 1342 din 23 aprilie 2001 prin care i s-a desfăcut contractul de muncă şi a solicitat, în contradictoriu cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (APAPS) anularea măsurii desfacerii contractului de muncă, reîncadrarea în vechiul loc de muncă şi plata despăgubirilor pe perioada îndepărtării din muncă.
În motivarea acţiunii contestatoarea a invocat nemotivarea măsurii, fiind indicat în mod generic art. 130 din C. mun. fără să se specifice care din literele de la „a" la „l" în cazul art. 130 alin. (1) şi care din lit. e), i) sau k), în cazul art. 130 alin. (2) se referă.
Pe parcursul cauzei s-a arătat că măsura este ilegală deoarece în urma indisponibilizării a fost înlăturată contestatoarea care a avut rezultate profesionale bune, dar au fost păstrate persoane cu penalizări în desfăşurarea activităţii profesionale, mai mult de atât, după această măsură, au fost încadrate în muncă alte 2 persoane.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 993/19 iulie 2001a admis contestaţia, a constatat nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă şi a dispus reintegrarea contestatoarei în muncă în aceeaşi funcţie şi pe acelaşi post, cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor băneşti cuvenite până la încadrarea efectivă a acesteia.
Pentru a pronunţa această soluţie, s-a reţinut că I.M., a fost angajata intimatei APAPS în funcţia de economist. La 23 aprilie 2001 intimata i-a comunicat cu nr. 1342 contestatoarei că i se desface contractul de muncă, comunicare despre care intimata a confirmat că reprezintă decizie de desfacere a contractului de muncă.
S-a reţinut că nu s-a menţionat temeiul legal prevăzut de C. mun. pentru desfacerea contractului de muncă motiv care atrage nulitatea absolută a măsurii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 3219 din 26 noiembrie 2001 a respins ca nefondat recursul intimatei care a invocat greşita admitere a excepţiei nulităţii absolute a măsurii deoarece în cauză au fost respectate dispoziţiile art. 134 C. mun., prin aceea căordinul nr. 80 din 19 aprilie 2001 reprezintă o dispoziţie scrisă motivată în fapt şi în drept care a fost comunicată contestatoarei. S-a mai invocat că instanţa nu s-a pronunţat asupra probelor administrate privind reducerea de personal.
Pentru a pronunţa această soluţie curtea de apel a reţinut că în speţă contractul de muncă al petentei a fost desfăcut în baza art. 78 lit. c) din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate fără respectarea dispoziţiilor art. 134 din C. mun. Cât priveşte motivul doi de recurs acesta a fost considerat de asemenea neîntemeiat de vreme ce instanţa a soluţionat cauza pe excepţie deci corect nu a procedat la analizarea fondului problemei.
Împotriva celor două soluţii a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în conformitate cu art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească şi art. 330 pct. 2 din C. proc. civ.
Cele două hotărâri au fost considerate ca fiind pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, fiind totodată şi vădit netemeinice, în esenţă pentru următoarele motive.
Desfacerea contractului de muncă s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 134 C. mun., motivul ce a stat la baza măsurii, temeiul desfacerii şi organul de la care emană dispoziţia fiind comunicată în scris petentei şi, ca urmare, în mod greşit instanţele au soluţionat cauza pe excepţie care nu are suport probator.
Petiţionara intimată a depus la dosar o întâmpinare însoţită de o corespondenţă purtată cu APAPS, Ministerul Justiţiei, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie prin care a solicitat să i se remită o copie de pe memoriul care a declanşat recursul în anulare. În realitate, susţine petiţionara, un asemenea memoriu nu există şi, ca urmare, a invocat nulitatea recursului, în temeiul art. 3303 C. proc. civ.
În sprijinul celor susţinute a mai arătat că a încasat deja despăgubirile la care a fost obligată intimata care de altfel nu a formulat nici o cerere.
Recursul în anulare este întemeiat şi pe cale de consecinţă se va dmite pentru considerentele următoare.
Petiţionara a contestat „Comunicarea" nr. 1342 din 23 aprilie 2001 prin care i s-a adus la cunoştinţă că „în aplicarea prevederilor Ordinului nr. 80/19 aprilie 2001, al Preşedintelui Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, privind aducerea la îndeplinire a Hotărării 1 din 17 aprilie 2001 luată de Conducerea Operativă pentru organizarea instituţiei cu consecinţa desfiinţării unor posturi; în temeiul art. 78 lit. c) din contractul colectiv de muncă modificat şi completat în continuare ca act adiţional înregistrat la D.G. M.S.S. sub nr. 297/19 martie 2001, contractul individual de muncă al contestatoarei încetează fără preaviz la 24 aprilie 2001.
Prin acelaşi document i se mai face cunoscut că „potrivit art. 130 alin. (2) C. mun." are dreptul la „o îndemnizaţie egală cu salariul de bază pe o jumătate de lună".
Comunicarea indică şi calea de atac, a contestaţiei, locul depunerii, Judecătoria sector 3 Bucureşti şi termenul, de 30 zile de la luarea la cunoştinţă.
C. mun. impune prin art. 134 alin. (1) ca măsura desfacerii contractului de muncă să se stabilească prin dispoziţia scrisă a conducerii unităţii cu indicarea motivelor, prevederilor legale pe care se întemeiază a termenelor precum şi a organelor la care măsura luată se poate ataca. Alin. (2) al aceluiaşi articol impune unităţii obligaţia de a comunica dispoziţia, în scris.
Prevederile textului mai sus citat au ca scop încunoştiinţarea persoanei angajată de măsura unilaterală luată de unitate şi de a-i asigura angajatului realizarea dreptului la apărare.
Documentul care i-a fost comunicat petiţionarei cu nr. 1342 din 23 aprilie 2001întruneşte cerinţele impuse de art. 134 C. mun. Astfel, petiţionara este încunoştiinţată în scris – prin adresa 1342/2001 – că s-a emis un ordin nr. 480/19 aprilie 2001 al Preşedintelui APAPS pentru realizarea unei Hotărâri nr.1/2001 pentru organizarea instituţiei prin care s-a dispus desfiinţarea unor posturi şi, ca urmare a acestei situaţii contractul său individual de muncă încetează fără preaviz din 24.IV.2001. Prin acelaşi document petiţionarei i se comunică drepturile de care poate beneficia în temeiul art. 130 alin. (2) C. mun. precum şi de posibilitatea de a ataca această măsură, cu contestaţie, în termen de 30 de zile de la luarea la cunoştinţă la Judecătoria sectorului 3 Bucureşti.
Prin acest înscris petiţionara a luat cunoştinţă de toate elementele necesare – conform prevederilor legale în materie – să afle şi să înţeleagă că i s-a desfăcut contractul de muncă urmare ordinului nr. 80/2001 pentru desfiinţarea unor posturi ca efect al reorganizării instituţiei, situaţie indicată textual în adresa de la fila 4 din dosarul de fond. Măsura desfacerii, ordinul 80/2001 conţine şi temeiul de drept al desfacerii contractului de muncă art. 130 lit. a) [în alin. (3)] conform înscrisului aflatla dosarul de fond.
Ca urmare, în mod greşit instanţele au soluţionat cauza pe excepţia nulităţii absolute a măsurii desfacerii contractului de muncă, din probele administrate în cauză rezultând fără îndoială că intimata a respectat condiţiile impuse de art. 134 C. mun. privind comunicarea acestei măsuri în toate elementele impuse de textul de lege.
Cât priveşte susţinerea din întâmpinarea petiţionarei în sensul că recursul în anulare este nul pentru că nu există memoriul care a declanşat acest recurs, urmează a se constata că potrivit art. 330 C. proc. civ., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie din oficiu sau la cererea Ministerului Justiţiei poate ataca cu recurs în anulare, la Curtea Supremă de Justiţie, hotărârile judecătoreşti irevocabile, pentru patru motive expres prevăzute în text.
Art. 3303 C. proc. civ. invocat de petiţionară în susţinerea nulităţii recursului în anulare, textual prevede că: „(1) La judecarea şi soluţionarea recursului în anulare se aplică în mod corespunzător dispoziţiile privitoare la recurs, (2) judecarea recursului în anulare se face de urgenţă şi cu precădere cu participarea procurorului care expune motivele acestui recurs şi pune concluzii".
Pe cale de consecinţă nulităţile recursului în anulare sunt cele prevăzute şi pentru recursul obişnuit, indicate de art. 306 alin. (1) recursul este nul dacă nu a fost motivat în termen legal. Nulitatea prev. de art. 302 alin. (1) C. proc. civ. nu operează în cazul recursului în anulare care se depune la Curtea Supremă de Justiţie conform art. 330 C. proc. civ.
Se constată aşadar că recursul în anulare este declarat legal în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., este motivat şi semnat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şi susţinute prin concluzii orale de procurorul de şedinţă atât la termenul intermediar din 1 aprilie 2003 cât şi la termenul judecăţii recursului în anulare, 7 octombrie 2003.
Ca urmare pentru motivele expuse instanţa urmează a admite recursul în anulare şi pe cale de consecinţă va casa sentinţa tribunalului şi Decizia curţii de apel urmând a trimite cauza spre judecare în fond, Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 993 din 19 iulie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi deciziei civile nr. 3219 din 26 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti,secţia a III-a civilă.
Casează ambele hotărâri, trimite cauza pentru judecarea în fond la Tribunalul Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 415/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 414/2002. Civil → |
|---|
