CSJ. Decizia nr. 4150/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4150
Dosar nr. 5533/2002
Şedinţa publică din21 octombrie2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Cluj la data de 25 mai 2001, reclamantul R.D.V. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale – U.M.02382 Cluj Napoca, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâtul să fie obligat la plata sumei de 104.717.966 lei reactualizată cu indicele de inflaţie de la data efectuării plăţii şi până la introducerea acţiunii, cu titlul de impozit pe venit nedatorat.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost cadru militar la U.M. 02382 Cluj-Napoca, iar la data de 30.04.2000, a fost trecut în rezervă cu drept de pensie în baza art. 43 alin. (1), lit. b) şi art. 5 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare şi a Ordinului M.Ap.N., nr.M.P.403/26.04.2000, iar în conformitate cu prevederile Legii nr. 138/1993 art. 31 alin. (1) şi (2) trebuia să beneficieze de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda brută în lunaschimbării poziţiei de activitate (egal cu 12 solde) plus un ajutor cu două solde lunare, deoarece până la limita de vârstă pentru pensionare mai avea un an. În mod nelegali-a fost reţinut impozitul în sumă de 104.717.966 lei pe considerentul că prin OG nr. 73/1999 s-a abrogat art. 7 cu privire la neimpozitarea sumelor primite sub forma de plăţi compensatorii din OG nr. 7/1998.
Prin sentinţa civilă nr.1643/C din 11 iulie 2001, Tribunalul Cluj, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a obligat Ministerul Apărării Naţionale la plata sumei de 104.717.966 lei. Totodată a admis cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice formulată de Ministerul Apărării Naţionale.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că art. 23 lit. b) din OG nr. 73/1999 asimilează cu salariul, în vederea impunerii, orice alte drepturi acordate cadrelor militare potrivit legii. Că drepturile ce au fost acordate reclamantului potrivit art. 1 şi art. 2 din Legea nr. 138/1999, respectiv 12 solde în sumă de 164.673.900 lei sunt ajutoare de sprijin cu destinaţie specială scutite de impozit în conformitate cu art. 5 pct. 1 din OG nr. 73/1999, astfel că reţinerea impozitului dinajutorul neimpozabil, în temeiul art. 23 lit. b) din OG nr. 73/1999 sau calcularea acestuia în funcţie de solda lunară netă, sunt nelegale.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia civilă nr. 2785/14 decembrie 2001, a Curţii de Apel Cluj a admis în parte recursul formulat de către Ministerul Apărării Naţionale şi în totul recursul chematului în garanţie, Ministerul Finanţelor Publice, împotriva sentinţei civile nr.1643/11 iulie 2001 a Tribunalului Cluj, în sensul că a fost obligat M.Ap.N. să plătească reclamantului suma de 64.125.546 lei; s-a respins cerereade chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice.
Împotriva hotărârilormai sus menţionate, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., a declarat recurs Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie pe motiv că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului – aprilie 2000, prevederile art. 7 din OG nr. 7/1998 precum şi cele ale art. 1 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate de art. 86 din OG nr. 73/1999, astfel încât pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în mod corect, a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispoziţiilor art. 8 din OG nr. 73/1999plăţilor compensatorii şi ajutorului acordat reclamantului.
Recursul în anulare este fondat pentru următoarele considerente.
Reclamantul R.D.V., cadru militar al Ministerului Apărării Naţionale a fost încadrat la U.M. 02382 Cluj-Napoca, şi trecut în rezervă cu drept de pensie prin Ordinul Ministerului nr.M.P./403/26.04.2000, în luna aprilie 2000.
La data trecerii în rezervă, reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport cu solda lunară brută şi cu vechimea efectivă ca militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1999 în cuantum de 12 solde lunare brute potrivit art.din OG nr. 7/1988. Reclamantul nu a contestat modul de calcul al respectivei sume ci faptul că aceasta a fost supusă impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit şi HG nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 73/1999, iar instanţele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.
Instanţele au pronunţat o sentinţănetemeinică şi dată cu aplicarea greşită a legii.
Astfel, potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale pesonalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/27.08.1999 care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provinte din ajutoare, precizează totuşi ce venituri fac parte dintr-o atare categorie , excluzându-le pe cele de natură salarială.
Faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizareapersonalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia, din calitatea de salariat apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
În sensul celor menţionate mai sus sunt şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin HG nr. 1066/1999 care referindu-se la art. 5 din Ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile şi nu se impozitează, între care şi ajutoarele.
Din examinarea făcută din text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează forme de sprijincu destimnaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu, ajutorul social acordat potrivit legii, ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate, ajutorul de înmormântare etc.
Textul de lege nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu soldalunară brută.
Prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută urmează a fi impozitate ca orice venit brut.
De altfel, art. 86 din OG nr. 73/1999 statuează expres că se abrogă orice dispoziţii contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
În ceea ce priveşte ajutorul acordat reclamantului, potrivit art. 7 din OG nr. 7/1998 calculat tot în raport cu solda brută şi neimpozitată, art. 86 din OG nr. 73/1999 privind impozitul prevăzut, statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri şi prin urmare reclamantul datorează impozitşi pentru aceste sume.
Pe de altă parte, este evidenţiat şi faptul că în art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit figurează doar plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speţă ajutorul acordat reclamantului pentru activitate depusă, a fost acordat în raport de solda lunară brută şi prin urmare şi din această perspectivă acest venit era impozabil.
Avându-se în vedere cele reţinute în legătură cu recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă, împotriva sentinţei civile nr. 1643/11 iulie 2001 a Tribunalului Cluj şi a deciziei civile nr. 2785/14 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, se va admite ca fondat în sensul casării celor două sentinţe, iar pe fond se va respinge acţiunea formulată de R.D.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei civiele nr. 2785 din 14 decembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj şi sentinţa civilă nr. 1643 din 11 iulie 2001 a Tribunalului Cluj, pe care le casează, şi pe fond, respinge acţiunea formulată de R.D.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi21 octombrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 223/2002. Civil. Revendicare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 415/2002. Civil → |
|---|
