CSJ. Decizia nr. 414/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 414.
Dosar nr. 1913/2002
Şedinţa publică din21 octombrie2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din examinarea luicrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 182 din 21 februarie 2000 pronunţată de Judecătoria Găeşti, Dâmboviţa, s-aadmis acţiunea formulată de reclamanta M.G., împotriva pârâtului M.I. şi pe cale de consecinţă: s-a dispus partajarea bunurilor comune realizate în timpul căsătoriei, conform încheierii de admitere în principiu şi raportului de expertiză întocmit de expertul M.T.; s-a respins cererea de intervenţie formulată de M.V.; s-a atribuit pârâtului autoturismul Dacia 1310, în valoare de 49.000.000 lei cu plata unei sulte în valoare de 24.500.000 lei faţă de reclamanta M.G.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că soţii: M.G. şi M.I. au dobândit în timul căsătoriei cu o cotă de 1/2 fiecare un autoturism Dacia 1310.
Tribunalul Dâmboviţa prin Decizia civilă nr. 1715/19 septembrie 2000 a admis apelurile declarate de M.I. şi M.V. şi pe cale de consecinţă: a schimbat în parte încheierea de admitere în principiu şi sentinţa atacată, în sensul că a stabilit o contribuţie mai mare a apelantului M.I. la dobândirea autoturismului, în proporţie de 70% iar pentru reclamantă 30%, atribuind pârâtului M.I. bunul partajat, cu obligţia de a-i plăti reclamantrei suma de 14.500.000 lei cu titlu de sultă.
Prin Decizia civilă nr. 1326 din 10 mai 2001, Curtea de Apel Ploieşti, a admis recursul declarat de M.G., a schimbat în tot Decizia atacată şi pe fond a menţinut sentinţa civilă nr. 182/21 februarie 2000 a Judecătoriei Găeşti.
În baza art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 şi art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2 octombrie 2000 şi nr. 59/27 aprilie 2001, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremăde Justiţie, a declarat recurs în anulare împotrivadeciziei civile nr. 1326/10 mai 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, pentru următoarele considerente:
- în cazul partajului judiciar, instanţa trebuia să stabilească cota fiecărui soţ la dobândirea bunurilor comune, ţinând seama de contribuţia acestora la dobândirea bunurilor comune.
În speţă, reclamanta M.G. şi pârâtul M.I., s-au căsătorit la data de 4 octombrie 1998, iar la 20 august 1999 s-a dispus desfacerea căsătoriei acestora conform sentinţei civile nr. 1148/1999 a Judecătoriei Găeşti, Dâmboviţa.
Bunul supus partajului, respectiv autoturismul Dacia 1310, a fost achiziţionat la data de 15 octombrie 1998, cu o contribuţie mai mare a pârâtului, acesta fiind ajutat de tatăl său intervenientul M.V., acte doveditoare f.27-29 dosar fond.
Recursul în anulare nu este fondat.
Reclamanta M.G. şi pârâtul M.I. s-au căsătorit la data de 4 octombrie 1998, iar la 20 septembrie 1999 prin sentinţa civilă nr. 1148 a Judecătoriei Găeşti, Dâmboviţa, rămasă definitivă la 5 octombrie 1999, s-a dispus desfacereacăsătoriei acesteia.
Bunul ce a fost supus partajului, respectiv autoturismul Dacia 1310,a fost achiziţionat la data de 15 octombrie 1998, aşa cum rezultă din factura fiscală nr. 0408753, deci în timpul căsătoriei celor doi soţi.
Susţinerea pârâtului în sensul că autoturismul Dacia 1310 este bunul său personal şi deci nu poate face obiectul partajului deoarece a fost dobândit cu bani daţi cu titlu de dar manual de tatălsău M.V., în mod corect nu a fost reţinută de instanţa de fond şi de instanţa de recurs, întrucât s-a dovedit că din darul net de nuntă 30 – 33.000.000 lei, şi din sumele de bani împrumutate de tatăl reclamantei 550 dolari şi 600 mărci germane, împrumut ce a fost restituit de părinţii soţilor M., s-a achiziţionat autoturismul Dacia 1310, declaraţii martori: S.I., L.E.
Prin urmare, instanţa de recurs în mod corect a reţinut caracterul de bun comun, în cote egale de 1/2 pentrufiecare ditre foştii soţi, asupra autoturismului Dacia 1310.
Aşadar, faţă de cele menţionate Curtea reţinecă recursul în anulare formulat de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 1326/10 mai 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, este nefomndat şi se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 1326 din 10 mai 2001 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4148/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 4147/2002. Civil → |
|---|
