CSJ. Decizia nr. 4334/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4334
Dosar nr. 4211/2002
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
P.Z. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale, Unitatea Militară 02444 Sibiu şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, pentru a fi obligaţi la plata sumei de 70.619.374 lei reactualizată cu indicele de inflaţie, plus dobânzi legale – reprezentând impozit reţinut nejustificat la suma de 178.231.760 lei cuvenită la trecerea sa în rezervă începând cu data de 15.04.2000.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 138/1999, art. 998 şiart. 1088 C. civ., respectiv art. 31 şi art.274 C. proc. civ..
Prin întâmpinare, pârâţii au cerut respingerea acţiunii invocând prevederile OG nr. 73/1999, care asimilează salariilor ajutoarele acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă şi le supune impozitării, abrogând orice dispoziţii contrarii.
Totodată, Ministerul Apărării Naţionale a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice solicitând, pentru cazul admiterii acţiunii, obligarea acestuia la restituirea impozitului reţinut şi virat la bugetul statului.
Tribunalul Sibiu, prin sentinţa civilă nr. 723 din 15 noiembrie 2001, a admis în parte acţiunea principală şi cererea de chemare în garanţie, a obligat pe primul pârât să plătească reclamantului suma de 107.804.121 lei reprezentând valoarea actualizată a drepturilor băneşti neacordate la data trecerii în rezervă, iar pe chematul în garanţie, la plata aceleeaşi sume către Ministerul Apărării Naţionale.
Recursul declarat de pârâţi împotriva sentinţei primei instanţe a fost respins, ca nefondat, prin Decizia nr. 520 din 11 martie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut, în esenţă, că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999, care prevăd expres că ajutoarele acordate cadrelor militare la trecerea în rezervă stabilite în raport cu solda brută sunt neimpozabile. Că aceste dispoziţii legale nu au fost abrogate şi nu sunt contrare reglementării date prin OG nr. 73/1999, în cuprinsul căreia (art. 5 şi art. 6) se enunţă în mod expres faptul că ajutoarele acordate de la bugetul de stat nu sunt venituri impozabile.
Împotriva hotărârilor pronunţate Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, întemeiat pe dispoziţiile art. 330 pct. 2 C. proc. civ. solicitând casarea acestora şi respingerea acţiunii, respectiv a cererii de chemare în garanţie.
În motivarea recursului în anulare se susţine, în esenţă, că, potrivit art. 4 lit. b) din OG nr.73/1999, sunt supuse impozitării veniturile din salariu, cu care sunt asimilate conform art. 23 lit. b) şi drepturile de soldă lunară, indemnizaţiile, primele, sporurile şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii, că scutirea de impozit prevăzută de art. 6 lit. f) priveşte plăţile compensatorii calculate pe baza soldelor lunare nete, iar nu brute, cum s-a calculat ajutorul acordat reclamantului la trecerea în rezervă şi că ajutoarele prevăzute de Legea nr. 138/1999 nu se identifică cu cele prevăzute de art. 5 lit. a) din aceeaşi ordonanţă.
După promovarea recursului în anulare, Ministerul Apărării Naţionale a solicitat, în temeiul art. 4042 C. proc. civ., restabilirea situaţiei anterioare executării hotărârilor, prin obligarea reclamantului la restituirea sumei de bani încasată în temeiul acestora, în măsura în care ele vor fi desfiinţate.
Recursul în anulare este fondat.
În adevăr, în temeiul art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999, în vigoare de la 22 iulie 1999, la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu drept de pensie cadrele militare beneficiau de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută.
Textul citat trebuie însă raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit şi la Normele metodologice pentru aplicarea acesteia, care, excluzând veniturile de natură salarială, individualizează categoriile de venituri neimpozabile ca fiind acelea ce vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială, respectiv: ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgenţă acorda.
de guvern şi de primari în situaţii de necesitate; ajutorul de înmormântare şi altele.
Or, faţă de împrejurarea că dispoziţiile citate nu fac nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă a cadrelor militare în raport cu solda lunară brută, şi de faptul că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat, apare cu evidenţă că şi veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă ori direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi, prin urmare, sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999, art. 4 lit. b), coroborat cu art. 23 lit. b), care asimilează salariilor, „în vederea impunerii" drepturile de soldă lunară, îndemnizaţii, prime, premii, sporuri şi alte drepturi ale cadrelor militare, acordate potrivit legii".
Aceeaşi ordonanţă prevede (art. 70) că dispoziţiile sale intră în vigoare la 1 ianuarie 2000 „şi se aplică veniturilor începând cu această dată" – în speţă veniturilor cuvenite cu data trecerii în rezervă a reclamantului, respectiv 15 aprilie 2000.
De altfel, art. 86 din OG nr. 73/1999 prevede că se abrogă orice dispoziţii contrare acesteia, fapt ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita categoria de ajutoare de natura celui ce face obiectul litigiului.
În sfârşit, este de menţionat că art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, care enumeră veniturile scutite de impozit, se referă la plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete, în timp ce, în speţă ajutoarele acordate reclamantului s-au raportat la solda lunară brută.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312, art. 314 şi art. 3303 din C. proc. civ., urmează a admite recursul în anulare, a dispune casarea hotărârilor atacate şi a respinge acţiunea introdusă de reclamantul P.Z. şi, pe cale de consecinţă şi cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.
Văzând şi dispoziţiile art.4042 alin.1 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 520 din 11 martie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr. 723 din 15 noiembrie 2001 aTribunalului Sibiu, în sensul că: respinge acţiunea formulată de reclamantul P.Z. şi cererea de chemare în garanţie formulată de Ministerul Apărării Naţionale.
Conform art. 4042 C. proc. civ. dispune restabilirea situaţiei anterioare, în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele încasate în temeiul hotărârilor desfiinţate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică,astăzi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4339/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 429/2002. Civil → |
|---|
