CSJ. Decizia nr. 4342/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4342
Dosar nr. 3510/2002
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 76 din 29 noiembrie 2001, emisă în temeiul Legii nr. 10/2001, Primarul Comunei Brăduţ, judeţul Covasna, a respins cererea formulată de M.A. de restituire a imobilului înscris în C.F. nr. 228 a localităţii Tălişoara nr.top 149/9, constituit din grădină, în suprafaţă de640 mp.
La data de 8 ianuarie 2002 M.A. a atacat în justiţie Dispoziţia Primarului Comunei Brăduţ, solicitând anularea actului şi restituirea în natură a imobilului intravilan situat în satul Tălişoara înscris în C.F. nr.228 Tălişoara sub A + 12 cu nr. top 149/9, în suprafaţă de 640 mp.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că în baza actului autentificat sub nr. 67/16 mai 1967 întocmit de notarul public H.C., antecesorii petiţionarului au dobândit dreptul de proprietate asupra unui teren viran în suprafaţă totală de 1440 mp (400 iugăre). Intabularea dreptului de proprietate, din motive necunoscute şi neimputabile cumpărătorilor, nu a fost operată decât în anul 1967, ocazie cu care s-a intabulat doar lotul de sub A + 11 cu nr.top 149/8, în suprafaţă de 800 mp, diferenţa de 640 mp fiind trecută în proprietatea cooperativei agricole de producţie şi în urma desfiinţării ei, patrimoniul acesteia a fost preluat în administrarea consiliului local.
Prin întâmpinarea din 5 februarie 2002 pârâta Primăria Brăduţ a cerut respingerea acţiunii formulate de reclamantul M.A. cu motivarea că terenul fiind cooperativizat şi trecut în patrimoniul C.A.P. Brăduţ, modalitatea de reconstituire este reglementată prin Legea nr. 18/1991, prevederile Legii nr. 10/2001 nefiind aplicabile imobilului (art. 8). Pe de altă parte, în C.F. nr.288 Tălişoara nu este înregistrat actul de vânzare-cumpărare nr.67/16 mai 1967 încheiat de notarul public H.C. prin care reclamantul pretinde că antecesorii săi, alături de alţi 94 cumpărători, ar fi obţinut un drept de proprietate asupra terenului. După cumpărarea imobilului nu s-a efectuat publicitatea imobiliară, astfel că actul juridic nu produce efecte faţă de terţele persoane, întrucât toate actele şi drepturile dobândite în regimul cărţilor funciare devin opozabile terţilor numai prin notarea lor în C.F.
Investit cu soluţionarea cauzei Tribunalul Covasna, prin sentinţa civilă nr. 351 din 3 aprilie 2002, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.A.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 40/Ap din 11 iunie 2002 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.
Pentru a hotărî astfel instanţele au reţinut şi motivat că diferenţa de 640 mp teren, ce formează obiect al litigiului de faţă, a fost preluată de stat şi predată cooperativei agricole de producţie, astfel că în anul 1991 terenul se află în patrimoniul C.A.P. Brăduţ, situaţie în care imobilului îi sunt incidente prevederile Legii nr. 18/1991. Potrivit art. 17 din Legea nr. 115/1938, în sistemul publicităţii reale a cărţilor funciare, drepturile reale asupra imobilelor se pot dobândi doar prin înscrierea lor în C.F., or, în speţă, antecesorii reclamantului, aşa cum rezultă din extrasul C.F. „desfăşurat", nu şi-au înscris în C.F. dreptul de proprietate (C.F. 228 Tălişoara nr.top 149/9) în suprafaţă de 640 mp, ci doar imobilul de laA + 11 cu nr.top 149/8 în suprafaţă de 800 mp.
Instanţele au conchis că reclamantul nu are calitate procesuală activă în prezentul litigiu, nedovedind dreptul de proprietate înscris în C.F. al antecesorilor săi asupra imobilului pretins, aspect invocat şi de pârâtă prin întâmpinare.
Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a păstrat sentinţa tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamantul M.A., care a invocat următoarele motive de casare: instanţele au interpretat greşit prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 întrucât nu sunt îndeplinite a) condiţia ca terenul să fi fost în patrimoniul C.A.P. şi b) condiţia ca solicitantul să fi fost membru cooperator şi să fi adus pământul în C.A.P.; terenul a fost preluat mai întâi de stat şi apoi predat cooperativei; aspectul privind lipsa calităţii procesuale active a fost reţinut de instanţa de apel din întâmpinare, act de procedură necomunicat reclamantului-recurent, care a fost pus în imposibilitate de a se apăra; greşit instanţa de fond a respins cererea de obligare a pârâtei de a depune anexa la Decizia prin care imobilul a trecut în proprietatea statului.
Recursul nu este fondat.
Pârâta Primăria comunei Brăduţ s-a apărat prin întâmpinarea din 5 februarie 2002, printre altele, că actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.67/16 mai 1947 nu a fost transcris în cartea funciară, astfel că nu s-a produs efectul translativ specific sistemului de publicitate integrală.
În şedinţa publică din 6 februarie 2002, Tribunalul Covasna a luat măsura comunicării către reclamantul M.A. a întâmpinării depusă pe data de 5 februarie 2002, actul de procedură fiindu-i comunicat reclamantului-recurent la data de 14 februarie 2002, aşa cum rezultă din procesul-verbal de îndeplinire a comunicării existent la fila 16 dosar de fond. Pe cale de consecinţă, susţinerea recurentului potrivit cu care problema calităţii procesuale active s-ar fi dezbătut direct în apel şi că, prin necomunicarea întâmpinării, a fost pus în imposibilitate de a se apăra, nu corespunde realităţii.
Atât prin acţiunea introductivă de instanţă, cât şi ulterior, în cursul litigiului, recurentul a recunoscut situaţia de carte funciară în sensul că în C.F. nr. 228 a localităţii Tălişoara nu a fost înregistrat actul de vânzare-cumpărare nr. 67/16 mai 1947, încheiat în faţa notarului public H.C., prin care autorii reclamantului ar fi dobândit proprietatea terenului de 640 mp.
Este desigur de respectat efectul constitutiv de drept real al înscrierii în cartea funciară, potrivit căruia drepturile reale, cu excepţia unor cazuri strict prevăzute de lege, se nasc, se modifică ori se sting numai prin înscriere în cartea funciară, a cărui cuprins se consideră exact, afară de îngrădirile şi excepţiile prevăzute de lege.
Întrucât dreptul pretins dobândit prin actul autentificat sub nr.67/16 mai 1947 nu a fost înscris în cartea funciară, în mod legal instanţele au hotărât că reclamantul nu s-a legitimat procesual activ, astfel că, atât lipsa transcrierii, cât şi a efectului ei translativ de drept real, fac inutilă analiza motivelor de casare referitoare la natura juridică a terenului şi a interpretării greşite a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced, recursul reclamantului se priveşte ca nefondat şi va fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul M.A. împotriva deciziei nr. 40/Ap din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4377/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 4335/2002. Civil → |
|---|
