CSJ. Decizia nr. 4335/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4335
Dosar nr. 4583/2002
Şedinţa publică din 29 octombrie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 noiembrie 2001 reclamantul D.M. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat la plata sumei de 58.633.062 lei reprezentând impozit reţinut nelegal din ajutorul şi plăţile compensatorii primitela trecerea în rezervă şi la plata dobânzilor legale calculate de la 31 mai 2000.
În cauză a fost citat în calitate de pârât şi Ministerul Finanţelor Publice.
Investit cu soluţionarea cauzei, Tribunalul Vrancea, prin sentinţa civilă nr. 238 din 20 decembrie 2001, a admis în parte acţiunea reclamantuluiD.M., a obligat pe pârâtul Ministerul Apărării Naţionale la plata sumei de 58.633.062 lei reprezentând impozit încasat necuvenit şi a respins capătul de cerere referitor la plata dobânzilor legale.
Recursul declarat împotriva acestei sentinţe de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a fost constatat nul prin Decizia nr. 275/R din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, instanţa,reţinând că deşi recursul a fost declarat în termen, motivele de casare au fost depuse cu depăşirea termenului de 15 zile calculat de la comunicarea sentinţei.
La data de 17 octombrie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat, în temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138 din 2 octombrie 2000 şi nr. 59 din 27 aprilie 2001, recurs în anulare împotriva celor două hotărâri date în cauză susţinând că ele au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond şi că, totodată, sunt vădit netemeinice.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că la data trecerii în rezervă a reclamantului prevederile art. 7 din OG nr. 7/1998, precum şi cele ale art. 31 din Legea nr.138/1999 erau abrogate de art. 86 din OG nr. 73/1999, astfel că pârâtul în mod corect a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispoziţiilor art. 8 din OG nr. 73/1999 plăţilor pentru ajutoarele acordate reclamantului.
După promovarea recursului în anulare, prin cererea din 5 martie 2003, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a solicitat, în temeiul art. 4042 C. proc. civ., restabilirea situaţiei anterioare executării astfel că în măsura în care se va decide admiterea recursului în anulare şi desfiinţarea hotărârilor judecătoreşti atacate, reclamantul să fie obligat a restitui sumele de bani încasate în temeiul acestor hotărâri.
Alături de alte apărări ce se referă la fondul litigiului, reclamantul-intimat D.M. a invocat inadmisibilitatea, în speţă, a recursului în anulare cu motivarea că această cale de atac nu poate fi exercitată cât timp recursul pârâtului a fost constatat nul, ceea ce „înseamnă că el nu există" iar Ministerul Apărării Naţionale „nu a epuizat toate căile de atac, adică dreptul la recurs".
Examinând apărarea pe cale de excepţie formulată de reclamant, se constată că art. 330 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 59/2001, conferă Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie dreptul de a ataca cu recurs în anulare hotărârile judecătoreşti irevocabile pentru cele patru motive prevăzute de textul invocat.
Potrivit art. 377 alin. (2), pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii. S-a interpretat unanim în doctrină şi jurisprudenţă că formularea legii induce ideea incontestabilă a irevocabilităţii hotărârilor pronunţate în recurs, indiferent de soluţia la care s-a oprit instanţa: respingerea recursului, nulitatea recursului, anularea recursului, casarea cu reţinere sau trimitere a cauzei spre rejudecare la una dintre instanţe.
Întrucât prin constatarea nulităţii recursului exercitat de pârât (datorită nemotivării lui în termenul legal), sentinţa tribunalului a devenit irevocabilă, hotărârile date în cauză sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs în anulare, astfel că excepţia invocată de reclamant va fi respinsă.
Recursul în anulare este fondat.
Reclamantul D.M. a fost încadrat la UM 01921 Focşani până la data de 31 mai 2000, când a fost trecut în rezervă cu drept de pensie de serviciu în temeiul art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, la trecerea în rezervă având dreptul să primească ajutorul reglementat de art. 7 în OG nr. 7/1998 şi plăţile compensatorii prevăzute de acest text, conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 138/1999.
Reclamantul nu a contestat modul de calcul a sumelor încasate, ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit şi a OG nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a OG nr. 73/1999, iar instanţele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.
O atare soluţie este, însă, greşită. Astfel, deşi este real că potrivit art. 31 din Legea nr. 38/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda brută lunară, acest text trebuie raportat la dispoziţiile art. 5 din OG nr. 73/27 august 1999 privind impozitul pe venit şi respectiv HG nr. 1066/24 decembrie 1999, care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
Că este aşa o confirmă şi Normele Metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin HG nr. 1066/24 decembrie 1999, care, referindu-se la prevederile art. 5 din Ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.
Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate; ajutorul de înmormântare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută şi prin urmare aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice alt venit brut.
De altfel, art. 86 din OG nr. 73/1999 cuprinde expres dispoziţia conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză, cu consecinţa respingerii ca nefondată a acţiunii reclamantului D. M.
Văzând şi dispoziţiile art. 4042alin. (1) C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei nr. 275/R din 5 martie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia recurată precum şi sentinţa civilă nr. 238/20 decembrie 2001 a Tribunalului Vrancea şi respinge ca nefondată acţiunea reclamantului D.M.
Conform art. 4042 din C. proc. civ. dispune restabilirea situaţiei anterioare în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele încasate în temeiul hotărârilor desfiinţate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4342/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 4339/2002. Civil → |
|---|
