CSJ. Decizia nr. 4339/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4339
Dosar nr. 2573/2002
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 21 aprilie 2000, reclamantul S.T. a chemat în judecată pârâta S.C. C.G. S.A., pentru ca prin sentinţa ce instanţa va pronunţa să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul, reprezentând teren în suprafaţă de 3,5 ha situat în incinta Fermei nr. 4 din Dragomireşti – Vale, Judeţul Ilfov.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că terenul mai sus individualizat a aparţinut în proprietate, conform construcţiei de vânzare – cumpărare încheiat la 9 aprilie 1947 şi transcris în Registrul de Transcripţiuni Imobiliare sub nr. 17085 la 10 aprilie 1947 autorului T.T. apoi fiind preluat de Stat în mod abuziv şi deţinut în prezent de pârâtă.
Mai arată reclamantul că imobilul ridicat pe terenul indicat i-a fost restituit prin sentinţa civilă 506 din 22 martie 1996 formulată de Tribunalul Bucureşti.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 480 din C. civ.
La termenul de judecată din 18 mai 2000 reclamantul a depus o cerere modificatoare solicitând obligarea pârâtei să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie şi cele două grajduri precum şi constatarea calităţii de proprietar, conform accesiunii iniţiale cu privire la construcţiile edificate pe acest teren.
În acest sens, reclamantul a învederat că bunurile ce fac obiectul acţiunii în revendicare cu care a investit instanţa, au fost deţinute succesiv de Gospodăria Agricolă de Stat Dudu şi I.A.S. Buftea şi de pârâta S.C. C.C. S.A.
Prin sentinţa civilă nr. 5733 bis din 2 noiembrie 2000 a Judecătoriei Buftea a respins acţiunea, cu motivarea că reclamantul nu ş-ia dovedit legitimarea procesuală activă de pe urma defunctului T.T.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivelor de apel, intimata - pârâtă S.C. C. S.A. le-a opus întâmpinare arătând că în temeiul HG nr. 735/1992 s-a emis acesteia Certificatul de Atestare a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Seria N07 nr/1831 din 24 februarie 1997 pentru suprafaţa totală de 526375,6 m2, din care 155148,90 m2 aparţin fermei nr. 4 Dragomireşti, arătând că în mod corect instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada titlului de proprietate.
Prin Decizia civilă nr. 98 din 23 ianuarie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul păstrând motivarea instanţei de fond.
Ulterior pronunţării acestei decizii, la 24 ianuarie 2002 reclamantul S.T. a depus o cerere de îndreptare a erorilor strecurate în „încheierea" de şedinţă de la 23 ianuarie 2002 în sensul că instanţă a soluţionat apelul fără a pune în discuţia părţilor excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 15/1990 şi a preceda suspendarea cauzei până la soluţionarea acestei excepţii de către Curtea Constituţională.
Prin încheierea din camera de consiliu de la 6 februarie 2002 Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondată cererea de îndreptare a erorii materiale, astfel cum a fost formulată, reţinând în considerentele încheierii că această „excepţia nu a fost invocată în şedinţa publică".
Împotriva deciziei 98 A din 23 ianuarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, precum şi a încheierii de la 6 februarie 2002 pronunţată de aceeaşi instanţă în dosarul 608/2001 au declarat recurs reclamanţii, promovând critici încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 5, pct. 7, 9 şi 10 din C. proc. civ. pentru Decizia indicată şi art. 304 pct. 9 din acelaşi cod cu privire la Încheierea din 6 februarie 2002.
Cum la termenul din 10 aprilie 2002, reclamantul S.T. a depus o cerere prin care a solicitat suspendarea judecării cauzei; motivat de împrejurarea că acesta a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, prin încheierea din 10 aprilie 2002, această instanţă a dispus suspendarea cauzei în conformitate cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) din acest act normativ.
Încheierea menţionată a făcut obiectul exercitării căii de atac a recursului fiind invocate motivele prevăzute de art. 304 pct. 1 şi 3, în sensul că instanţa nu a fost alcătuită potrivit dispoziţiilor legale, încheierea fiind dată cu încălcarea competenţei alte instanţe.
La termenul de judecată din 29 octombrie 2003 reclamantul prezent personal în instanţă a declarat în sedinţă publică – că renunţă la judecarea recursului şi a solicitat Curţii să ia act de această menifestare de voinţă.
Având în vedere cererea de renunţare la judecată, instanţa urmează a lua act de manifestare de voinţă a recurentului, expresie a principiului disponibilităţii ce generează procesul civil, constatând că acest act de dispoziţie întruneşte toate condiţiile de fond şi de formă.
Ca atare, apreciind incidente de prevederile art. 246 din C. proc. civ., instanţa va lua act de renunţarea la judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de renunţarea la judecarea recursului declarat de reclamantul S.T. împotriva încheierii din 10 aprilie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă (dosarul 932/2002).
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4335/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 4334/2002. Civil → |
|---|
