CSJ. Decizia nr. 4377/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4377
Dosar nr. 853/2002
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
M.I. şi M.A.E. au chemat în judecată S.C. P.T.L.M.I. SRL şi pe B.L.D. pentru ca în contradictoriu cu pârâţii să se constate nevalabilitatea antecontractelor de vânzare-cumpărare, încheiate la 8. martie 1999 având ca obiect terenul situat în Cluj-Napoca, în suprafaţă de 202 mp înscris în C.F.nr.26478 Cluj Napoca proprietatea reclamanţilor, respectiv construcţia ridicată pe acest teren la nr.top 8783/1, casă nefinisată edificată fără autorizaţie şi neîntabulată în C.F. şi pe cale de consecinţă să se dispună desfiinţarea lor, pentru lipsă de consimţământ şi neplata preţului cum şi pentru faptul că pârâta B.L.D. fiind doar asociat în cadrul firmei S.C. P.T.L.M.I. SRL nu avea abilitarea legală să încheie antecontractele în discuţie în numele firmei.
Reclamanţii au solicitat şi evacuarea pârâţilor din întreg imobilul, teren şi construcţie, urmând ca potrivit art. 278 pct. 6 C. proc. civ. sentinţa să beneficieze de execuţie vremelnică privind posesia.
De asemenea, au cerut radierea notării de sub B 9 din C.F. Cluj Napoca nr.26478 din ziua de 12 iulie 1999 cu nr.12991/1999.
Tribunalul Cluj, secţia civilă, prin sentinţa nr. 240/24 mai 2001 a admis acţiunea în parte, a constatat nulitatea absolută a antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate la 8 martie 1999 sub forma înscrisului sub semnătură privată, între reclamanţi în calitate de vânzători şi pârâta S.C. P.T.L.M.I. SRL în calitate de cumpărătoare având ca obiect terenul în suprafaţă de 202 mp înscris în C.F. nr.26478 Cluj Napoca cu nr.top 8783/1 şi construcţia amplasată pe acest teren pentru preţul de3460 DM şi respectiv 70.000 DM.
Dispune evacuarea pârâtelor S.C. P.T.L.M.I. SRL şi B.L. din imobilele în discuţie, teren şi construcţie.
A respins capetele de cerere privind radierea notărilor de sub B 9 şiB 10 din C.F. nr.26478 Cluj Napoca.
Instanţa a reţinut că între părţi nu s-a perfectat vreo convenţie de vânzare-cumpărare cu privire la imobilul în litigiu, cele două înscrisuri prezentate de pârâtă constituind de fapt, două modele tip de antecontract de vânzare-cumpărare, nesemnate şi neştampilate însă de către emitenta lor S.C. P.T.L.M.I. SRL, ceea ce echivala cu o ofertă de cumpărare între absenţi, pe care reclamanţii nu au acceptat-o însă în întregime şi necondiţionat, iar semnarea lor în forma redactată de pârâtă exprimă de fapt doar intenţia de vânzare, părţile urmând a asigura clauzele cu ocazia unei întâlniri personale.
Pe cale de consecinţă tribunalul a stabilit existenţa unei erori – obstacol ce a împiedicat formarea actului juridic, eroare asupra naturii juridice a actului, reclamanţii fiind convinşi prin semnare că fac pârâtei o contraofertă de vânzare şi erau dispuşi să negocieze clauzele vânzării-cumpărării, în vreme ce pârâta a înţeles să dea înscrisurilor valoarea unor veritabile antecontracte de vânzare-cumpărare.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia nr. 201/16 noiembrie 2001 a admis apelul declarat de S.C. P.T.L.M.I. SRL şi B.L.D. împotriva sentinţei nr. 240//24 mai 2001 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, pe care a schimbat-o în totul în sensul că a respins acţiunea reclamanţilor M.I. şi M.A.E. cu motivarea că antecontractele de vânzare-cumpărare din 8 martie 1999 erau de natură a produce efecte juridice întrucât s-au încheiat în mod valabil, reclamanţii acceptând în totul şi necondiţionat oferta pârâtei cumpărătoare.
În ceea ce priveşte motivul de apel potrivit căruia natura comercială a litigiului impunea soluţionarea lui de către secţia comercială a instanţei, curtea l-a respins în raport de principiul unităţii de jurisdicţie a instanţelor în materie civilă în sens larg, înfiinţarea de secţii în cadrul aceleiaşi instanţe ţinând de organizarea interioară a activităţii de judecată, ceea ce însă nu pune în discuţie competenţa de judecată a instanţei însăşi întrucât s-ar înfrânge dispoziţiile art. 1-4 C. proc. civ.
În contra acestei decizii au declarat recurs reclamanţii M.I. şi M.A.E. invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 9 şi 10 C. proc. civ.şi susţinând în esenţă că nu şi-au dat consimţământul pentru încheierea celor două antecontracte din 8 martie 1999 în forma redactată de pârâtă, fiind vorba de un consimţământ la distanţă (Cluj şi respectiv Berlin) concluzia contrară a instanţei nesocotind prevederile art. 35 şi art. 39 din C. com. De asemenea au pretins că greşit a fost înlăturată depoziţia martorului M.A., că instanţa nu s-a pronunţat asupra flagrantei nepotriviri între conţinutul antecontractului vizând terenul şi chitanţa din 12 iulie 1999 semnată de pârâţii şi martorul M.A., fiul reclamanţilor, în care se precizează că acesta din urmă nu este nici proprietar şi nici mandatar al reclamanţilor.
În fine, nu s-a clarificat nici problema preţului atât în ceea ce priveşte cuantumul său cât şi dacă banii au fost într-adevăr plătiţi faţă de contradicţia existentă pe acest aspect între antecontract şi chitanţa din 12 iulie 1999.
De asemenea, instanţa de apel nu s-a pronunţat în dispozitivul deciziei cu privire la aderarea reclamanţilor la apelul pârâtei în ce priveşte întregirea cheltuielilor de judecată de la tribunal cu onorariul avocaţial în sumă de 27.680.000 lei.
La termenul din 8 octombrie 2003 instanţa din oficiu a pus în discuţie calificarea naturii litigiului ivit între părţi şi în raport de acest aspect instanţa calificată să îl soluţioneze.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Din dosar a rezultat că înscrisurile intitulate „antecontract de vânzare-cumpărare" din 8 martie 1999individualizează ca vânzători pe soţii M.I. şi M.A.E. iar drept cumpărătoare pe S.C. P.T.L.M.I.SRL reprezentată prin B.L.D., asociat.
De asemenea, certificatul de înmatriculare Seria A nr.777779/25 noiembrie 1999 emis de Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Cluj indică drept sediu al firmei P.T.L.M. I. SRL, adresă la care figurează imobilul în litigiu.
În raport de aceste dovezi, la instanţa de fond pârâţii B.L.D., ca persoană fizică a invocat excepţia lipsei de calitate procesuală pasivă pe motiv că nu a fost parte în antecontractul de vânzare-cumpărare.
Instanţa a respins această excepţie motivat de faptul că prin acţiune reclamanţii au cerut şi evacuarea pârâtei persoane fizice din respectivul imobil, ignorând însă faptul că imobilul în discuţie constituia sediul societăţii comerciale pârâte iar nu domiciliul pârâtei ca persoană fizică pentru a i se putea cere evacuarea în această calitate.
Pe de altă parte, este de menţionat că potrivit art. 7 din C. com., sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca o profesiune obişnuită şi societăţile comerciale.
De asemenea, art. 3 din C. com. enumeră faptele obiective de comerţ iar art. 4 precizează că se socotesc ca fapte de comerţ şi celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din chiar cuprinsul actului respectiv.
Prin urmare, oricare ar fi operaţiile din care derivă comercialitatea unui raport juridic, fie participarea la îndeplinirea unei fapte de comerţ obiective (art. 3 C. com.) fie o operaţie în care ambele părţi sunt comercianţi, fie în sfârşit, o operaţie în care numai una dintre părţi este comerciant iar cealaltă necomerciant, faţă de prevederile legale enunţate, raportul juridic va fi supus dreptului comercial, în afara excepţiilor enunţate expres de lege, cum ar fi art. 42 alin. (3) din C. com.
Cu referire la cazul în speţă, reclamanţii au sesizat instanţa cerând desfiinţarea unor antecontracte de vânzare-cumpărare încheiate cu o societate comercială, pentru un imobil ce constituie sediul acesteia.
Aşadar, potrivit dispoziţiilor legale invocate, instanţele trebuiau să constate că raportul juridic dedus judecăţii era de natură comercială, fiind vorba de un act de comerţ subiectiv, respectiv cumpărarea de către societatea comercială pârâtă a localului propriu, operaţiune reglementată şi de dispoziţiile art. 35 şi urm. din C. com., respectiv art. 60 şi urm. din C. Com.
Din această perspectivă deşi este real că în conformitate cu art. 2 pct. 1 din C. proc. civ. litigiul intra în competenţa de soluţionare a tribunalului ca instanţă de fond şi că existenţa unor secţii diferite în cadrul aceleiaşi instanţe este o chestiune ce ţine de organizarea interioară a acesteia, greşit a fost judecat exclusiv potrivit art. 1294 şi urm. C. civ. întrucât fiind vorba de o vânzare comercială, regulile dreptului civil se completează cu acelea ale dreptului comercial, vizând contractul sinalagmatic între persoane depărtate, respectiv art. 60 şi urm. din C. com.
Iată de ce se impune rejudecarea pricinii de către secţia comercială a Tribunalului Cluj.
Faţă de cele ce preced, recursul urmează a fi admis, a casa hotărârile pronunţate în cauză şi a trimite dosarul instanţei de fond pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii M.I. şi M.A.E. împotriva deciziei nr.201 din 16 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 240 din 24 mai 2001 a Tribunalului Cluj,secţia civilă şi trimite cauza aceluiaşi tribunal pentru judecata pe fond a litigiului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 437/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 4342/2002. Civil → |
|---|
