CSJ. Decizia nr. 437/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 437.
Dosar nr. 4751/2002
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanţa nr. 4 din 25 iulie 2002 a Comisiei de cercetare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Cluj, constituită conform Legii nr. 115/1996, s-a dispus clasarea cauzei privind pe cercetaţii M.F.I.V. şi M. D. în urma sesizării formulate de Ministerul de Interne.
S-a reţinut din probele administrate că în perioada supusă verificării, 28 octombrie 1996, data publicării în M.Of. a Legii nr.115/1996 şi 22 octombrie 2001, data sesizării comisiei, cercetatul, colonel la Inspectoratul de Poliţie Maramureş şi soţia acestuia, profesor inginer la un grup şcolar tehnic, au realizat venituri salariale de 28.612 USD cercetatul şi 113.908.584 lei soţia acestuia, la care se adaugă suma de 35.000 USD obţinută din vânzarea imobilului din Bucureşti, de Abrudan Victoria, mama cercetatei, predată fiicei şi ginerelui în două tranşe (25.000 USD în 22.03.1998 şi 10.000 USD în 16 mai 2000).
Comisia a apreciat că întreţinerea familiei compusă din cei doi soţi şi doi copii, ulterior, din 1998 şi mama cercetatei, a fost asigurată din venitul salarial al cercetatei M.D. (113.908.584 lei), la care se adaugă ajutorul în produse primit de la părinţii cercetatului.
În perioada verificată, cercetaţii au achiziţionat bunuri: combină frigorifică, mobilier, televizor şi maşină de spălat, în valoare de 20.588.578 lei şi au efectuat investiţii totalizând 64.683 USD, din care 5412 USD pentru procurarea autoturismului Opel Vectra şi 59.271 USD pentru imobilul situat în Baia Mare, cu luarea în considerare a expertizei a doua de evaluare, care a reţinut edificarea construcţiei în regie proprie.
Prin compararea veniturilor cu valoarea investiţiilor, comisia a constatat o diferenţă de 1071 USD şi 20.588.578 lei, care se justifică prin economiile realizate înainte de anul 1996 şi sumele în valută primite de la mama cercetatului, dar chiar fără această motivare, diferenţa nu reprezintă o vădită disproporţie în sensul Legii nr. 115/1996, dispunându-se clasarea cauzei în temeiul art. 14 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 115/1996.
Împotriva ordonanţei de clasare au declarat recurs Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj şi Ministerul de Interne.
În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj susţine că probatoriul administrat este incomplet şi contradictoriu, cele două expertize de evaluare a imobilului au stabilit valori diferite, prima reţinând edificarea construcţiei printr-o societate comercială, cea de-a doua în regie proprie, iar comisia a respins nejustificat cererea pentru efectuarea unei noi expertize care să stabilească valoarea reală în raport de lucrările dovedite a fi executate prin regie proprie, iar altele prin societăţile comerciale specializate.
Recurentul critică ordonanţa de clasare pentru că, deşi au existat dovezi din care rezultă că cercetaţii deţin şi alte bunuri mobile de valoare, ele nu au fost în întregime identificate şi luate în calcul şi faţă de declaraţiile contradictorii şi nereale ale cercetatului privind preţul vânzării imobilului din Bucureşti, se impunea sesizarea parchetului în vederea efectuării cercetării penale pentru infracţiunea de fals şi uz de fals.
Recurentul solicită sesizarea organelor penale competente, iar dacă se apreciază că această cerere este neîntemeiată, cere casarea ordonanţei şi trimiterea cauzei la comisie pentru completarea probaţiunii.
Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Cluj a formulat în recursul său aceleaşi critici ca ale parchetului, privind trimiterea cauzei pentru efectuarea cercetărilor penale, ordonarea unei noi expertize pentru evaluarea imobilului cu luarea în considerare a lucrărilor dovedite ca fiind efectuate în regie proprie cât şi a celor executate prin societăţi comerciale, audierea persoanelor care au prestat munci calificate şi necalificate la imobil, identificarea tuturor bunurilor mobile de valoare pe care le deţin cercetaţii.
În recursul declarat de Ministerul de Interne se susţine că ordonanţa atacată este netemeinică. În considerentele ei s-a reţinut fără nici o probă că întreţinerea familiei a fost asigurată din veniturile salariale ale soţiei cercetatului, fără a se efectua calculele privind coşul zilnic necesar unei familii, apoi expertizele dispuse de comisie nu au stabilit valoarea reală a construcţiei, deoarece unele lucrări s-au executat în regie proprie, altele prin societăţi comerciale, nu s-au audiat persoanele care au prestat muncile respective, iar declaraţiile de avere date de cercetat conţin date nereale, contradictorii.
Se solicită admiterea recursului, casarea ordonanţei şi trimiterea cauzei pentru reluarea cercetărilor.
Recursurile declarate împotriva ordonanţei de clasare sunt fondate şi urmează a se admite.
Cu privire la construcţia din Baia Mare, expertizele efectuate nu au determinat valoarea reală a imobilului, prima pornind de la premiza că lucrările s-au executat de societăţi comerciale specializate, cea de-a doua că întreaga construcţie s-a edificat în regie proprie.
Pentru stabilirea situaţiei reale a ridicării construcţiei şi a valorii acesteia, comisia de cercetare va completa probaţiunea în scopul determinării lucrărilor executate în regie proprie şi a celor realizate prin societăţi comerciale specializate şi printr-o nouă expertiză, în raport de cele două categorii de lucrări, se va evalua imobilul.
De asemenea, se va suplimenta probatoriul pentru identificarea bunurilor mobile de valoare, achiziţionate de cercetaţi în perioada de referinţă, altele decât cele reţinute de comisie, iar în ce priveşte cheltuielile de întreţinere ale familiei se va lua în calcul valoarea coşului minim de consum lunar stabilit oficial, comisia stabilind fără nici o dovadă că veniturile soţiei cercetatului şi ajutorul în natură primit de la părinţii cercetatului au acoperit în întregime cheltuielile de întreţinere ale familiei.
Cu referire la veniturile salariale ale cercetatului, în calcul se va include pentru anul 1996 numai cele realizate în lunile noiembrie şi decembrie, nu în întregul an, întrucât perioada vizată privind cercetarea averii este, potrivit considerentelor ordonanţei, 28 octombrie 1996 - 22 octombrie 2001.
În rejudecarea cauzei, comisia va administra şi alte probe pe care le va considera necesare pentru stabilirea unei stări de fapt complete şi reale.
Se conchide că recursurile declarate sunt întemeiate, se vor admite, se va dispune casarea ordonanţei cu trimiterea cauzei aceleiaşi comisii pentru reluarea cercetărilor, ţinând seama de considerentele prezentei decizii, iar privitor la efectuarea cercetărilor penale pentru infracţiunile evocate, oricare dintre recurenţi are posibilitatea sesizării parchetului competent, care nu este de atributul exclusiv al instanţei de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, de Ministerul Finanţelor Publice şi de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva ordonanţei nr. 4 din 25 iulie 2002, pronunţată de Comisia de Cercetare a Averilor, constituită conform Legii nr. 115/1996 de pe lângă Curtea de Apel Cluj, privind pe cercetaţii M.F.I.V. şi M.D.
Casează ordonanţa menţionată şi dispune trimiterea cauzei aceleiaşi comisii pentru reluarea cercetărilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 438/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 4377/2002. Civil → |
|---|
