CSJ. Decizia nr. 4380/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4380
Dosar nr. 3323/ 2002
Şedinţa publică din29 octombrie2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 16 octombrie 2001 s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Arad plângerea formulată de S.L. împotriva hotărârii Comisiei locale Arad pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 prin care i s-a respins cererea de restituire în natură a cotei de 1/2 din imobilul situat în Arad. S-a arătat în motivarea plângerii că hotărârea este nelegală, refuzul de restituire în natură motivat de ocuparea acestuia de către UDMR – filiala Arad, care nu este partid politic, situîndu-se în afara dispoziţiilor stricte ale Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 58/6 februarie 2002, Tribunalul Arad a admis plângerea, a anulat hotărârea nr. 5378 din 2 octombrie 2001 a Primăriei municipiului Arad, Comisiapentru aplicarea Legii nr. 10/2001, a dispus restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobil şi intabularea pe numele reclamantei, la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În pronunţarea sentinţei, instanţa de fond a reţinut că în aplicarea Decretului-Lege nr. 221/1960 de la autorul reclamantei, A.L., statul a preluat cota de 1/2 din imobil. Notificării adresate de petentă la 5 martie 2001, Primăria Arad i-a răspuns prin adresa nr. 5378/2 octombrie 2001, în care s-au invocat dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001. Or, a constatat instanţa,ocupantul imobilului nu face parte dintre unităţile enumerate de art. 16 din lege care să justifice refuzul restituirii în natură.
Apelurile declarate de Primarul municipiului Arad şi de UDMR Arad au fost admise prin Decizia civilă nr. 77 din 28 mai 2002 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.S-a respins totodată cererea de intervenţie formulată în favoarea reclamantei de A.K.A., de la care, în baza Decretului nr. 223/1974, statul a preluat cealaltă jumătate din imobil. A constatat instanţa de apel că esenţial în soluţionarea cauzei nu este statutul ocupantului imobilului - de a fi sau nu partid politic-, cimodul abuziv sau nu al preluării bunului de către stat de la autorul reclamantei. În această ordine de idei, s-a reţinut că în baza sentinţei civile nr. 190/1959 a fostului Tribunal Pecica, pentru neplata unui debit de 21.865,72 lei al antecesorului reclamantei, (confirmată prin Decizia civilă nr. 2424/19 octombrie 1998 a Curţii de Apel Timişoara) imobilul a fost în mod legal preluat în proprietatea statului. Ca atare,hotărârea Comisiei de aplicare a Legii nr. 10/2001 a fost considerată legală.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs reclamanta şi intervenienta.
Recursurile, încadrate în drept în art. 304 pct. 6, 9 şi 10 C. proc. civ., susţin că instanţa de apel a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut. Sub acest aspect, s-a motivat că cererea fusese rezolvată favorabil de Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, în discuţie fiind numai modalitatea despăgubirii.
Se susţine apoi că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a Legii nr. 10/2001, iar instanţanu s-ar fi pronunţat asupra susţinerii petentei în sensul că ocupantul imobilului nu este partid politic legal înregistrat.
Recursurile sunt fondate, în sensul celor ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Potrivit raţiunii Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, astfel cum au fost explicate prin Normele metodologice aprobate prin HG nr. 498/2003, în procesul de soluţionare a notificărilor depuse de persoanele îndreptăţite instituţiile şi persoanele implicate în executarea legii vor avea în vedere respectarea mai multor principii.
Primele principii enunţate vizeazăprevalenţa restituirii în natură şi celeritatea soluţionării notificărilor.
În speţă, reclamanta a notificat în termenul prevăzut de lege Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, dar i s-a răspuns abia la 2 octombrie 2001, comunicându-i-se că este îndreptăţită numai la despăgubiri, imobilul fiind ocupat de o unitate dintre cele enumerate de art. 16 din Legea nr. 10/2001.
Prin admiterea apelurilor UDMR şi al Primăriei Arad împotriva sentinţei de fond care admisese acţiunea, Curtea de Apel a denaturat obiectul cererii de chemare în judecată. Într-adevăr, în loc să analizeze speţa prin prisma petitului acţiunii (plângere împotriva dispoziţiei nr. 5378/2 octombrie 2001 a Primăriei Municipiului Arad ), Curtea de Apel Timişoara a statuat că imobilul a fost preluat de stat cu titlu, fără a soluţiona problema cu care instanţa a fost investită; anume dacă este sau nu legală invocarea dispoziţiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001 ca temei legal al refuzului de restituire în natură a bunului.
Într-adevăr, prin dispoziţia nr. 5378/2001, Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 a constatat că imobilul se încadrează în categoria celor preluate abuziv în sensul art. 2 alin. (2) lit. g). Acest aspect nu a fost contestat de nici una dintre părţile litigante.
Ca atare, Decizia recurată se impune a fi casată, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi9 C. proc. civ.
Cu ocazia rejudecării, instanţa va trebui să analizeze aplicabilitatea la speţă a art. 16 din Legea nr. 10/2001, ţinând seama şi de modificarea acestui text prin OUG nr.184/2002 şi de Normele metodologice pentru aplicarea legii.
Pentru considerentele anterior expuse, recursurile se vor admite, va fi casată Decizia, cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta S.L. şi intervenienta A. K.A. împotriva deciziei nr. 77 din 28 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelurilor.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi29 octombrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4384/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 438/2002. Civil → |
|---|
