CSJ. Decizia nr. 4384/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4384
Dosar nr. 4402/2002
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 4017/2001, reclamantul G.G.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, pentru U.M. 01773 Topraisar, a solicitat obligarea acestuia la plata drepturilor băneşti, reprezentând impozit reţinut nejustificat în cuantum de 68.141.471 lei, pentru ajutorul primit la trecerea în rezervă, actualizarea sumei respective conform coeficientului de inflaţie de la data reţinerii până la zi, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 20 martie 2000 a fost trecut în rezervă, cu drept de pensie, iar potrivit art. 31din Legea nr. 138/1999 avea dreptul la un ajutor neimpozabil în raport cu solda lunară brută, avută în luna schimbării poziţiei de activitate.
Reclamantul consideră că în mod nejustificat i s-a reţinut suma de 68.141.471 lei, motivat de faptul că art. 7 din OG nr. 7/1998 privind impozitarea sumelor primite sub formă de plăţi compensatorii a fost abrogat prin art. 86 pct. 15 din OG nr. 73/1999 fără a fi abrogate şi dispoziţiile privind neimpozitarea ajutoarelor cuvenite personalului armatei; el arată, pe de o parte că teza I din art. 7din OG nr. 7/1998 privind salarizarea personalului armatei nu a fost modificată, iar pe de altă parte, faptul că, prin dipoziţiile art. 31 din Legea nr. 138/1999 aceste ajutoare sunt neimpozabile şi se stabilesc în raport cu solda lunară brută avută în luna schimbării poziţiei de activitate.
La termenul din 30 aprilie 2001 pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a formulat cerere de chemare în garanţie a Ministerului de Finanţe.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 10046 din 2 iulie 2001, a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâtul la plata sumei de 80.075.089 lei, reprezentând impozit reţinut în mod nejustificat pentru ajutoarele acordate la trecerea în rezervă, actualizat cu indicele de inflaţie până la data de 1 iunie 2001.
S-a reţinut în considerentele sentinţei că drepturile acordate potrivit art. 31 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 138/1999 sunt ajutoare cu destinaţie specială, scutite de impozit, potrivit art. 5 pct. 1 din OG nr. 73/1999. Aceste ajutoare se acordă pe baza soldei brute, nu se pot impozita conform art. 6 lit. f) din OG nr. 73/1999, deoarece prevederile privind acordarea unor sume neimpozabile în raport de solda brută din Legea nr. 138/1999 nu au fost abrogate cu privire la neimpozitarea plăţilor compensatorii.
În acest context, instanţa de fond a constatat că reţinerea impozitului în temeiul art 23 lit. b) din OG nr. 73/1999 este nelegală şi a dispus restituirea lui.
Pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, invocând motivele de casare reglementate de art. 304 pct. 3, 9, 10 C. proc. civ.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 1742 din5 octombrie 2001, a respins recursul ca nefondat, menţinând astfel, soluţia instanţei de fond.
Împotriva acestor hotărâri, la data de 7 octombrie 2002, în temeiul art. 330 pct. 2 din C. proc. civ. a declarat recurs în anulare Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, motivând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond întrucât la data trecerii în rezervă a reclamantului prevederile art. 7 din OGnr. 7/1998,precumşiceleale art. 31 din Legea nr. 138/1999 erau abrogate prin art. 86 din OG nr. 73/1999 astfel încât pârâtul, în mod corect a aplicat baremul de impozitare stabilit conform dispoziţiilor art. 8 din OG nr. 73/1999 pentru plăţile compensatorii şi ajutoarele acordate reclamantului.
În cauză, pârâtul-intimat Ministerul Apărării Naţionale a formulat, în temeiul art. 4042 C. proc. civ., cerere de restabilire a situaţiei anterioare executării solicitând că în situaţia admiterii recursului în anulare, a casării celor două hotărâri şi a respingerii în fond a acţiunii, să se dispună întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare.
Recursul în anulare este fondat pentru motivele ce se vor arăta în continuare:
În primul rând, trebuie arătat că, referitor la susţinerile intimatului reclamant din concluziile scrise, prin care invocă excepţia inadmisibilităţii recursului în anulare, ca urmare a abrogării prevederilor ce vizau această instituţie juridică, prin OUG nr. 58/2003, privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, aceasta nu poate fi reţinută, deoarece este neîntemeiată, faţă de data promovării prezentului recurs în anulare, respectiv 7 octombrie 2002 şi art. 2 alin. (3) din menţionata ordonanţă.
Din dosar rezultă că reclamantul a fost trecut în rezervă prin ordin al ministrului la data de 20 martie 2000.
La data trecerii în rezervă reclamantul a beneficiat de un ajutor stabilit în raport de solda lunară brută şi cu vechimea efectivă ca militar conform art. 31 din Legea nr. 138/1999, şi de plăţi compensatorii în cuantum de două solde lunare brute pentru fiecare an rămas până la vârsta de 55 ani potrivit prevederilor art. 7 din OG nr. 7/1998. Reclamantul nu a contestat modul de calcul al respectivelor sume, ci faptul că acestea au fost supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit şi a OG nr. 1066/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 73/1999, iar instanţele au apreciat că reclamantul nu datorează vreo sumă de bani cu titlu de impozit.
O atare soluţie este, însă, greşită.
Astfel, deşi este real că potrivit art. 31 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului militar, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, cu drept de pensie, cadrele militare beneficiază de un ajutor neimpozabil stabilit în raport cu solda lunară brută, acest text trebuie raportat la dispoziţiile art.din OG nr. 3/27 august 1999 privind impozitul pe venit şi respectiv HG nr. 1066/24 decembrie 1999, care deşi confirmă neimpozitarea veniturilor provenite din ajutoare, precizează totodată ce venituri fac parte dintr-o atare categorie, excluzându-le pe cele de natură salarială.
Or, faţă de împrejurarea că însăşi Legea nr. 138/1999 se referă la salarizarea personalului militar şi la drepturile derivate ale acestuia din calitatea de salariat apare cu evidenţă că veniturile acordate militarilor la trecerea în rezervă sau direct în retragere cu titlu de ajutoare în condiţiile art. 31 din lege decurg din statutul lor de salariaţi şi prin urmare sunt supuse impozitării în condiţiile OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit.
Că este aşa o confirmă şi Normele metodologice pentru aplicarea OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit aprobate prin HG nr. 1066/24 decembrie 1999, care, referindu-se la prevederile art. 5 din ordonanţă, individualizează categoriile de venituri ce nu sunt impozabile.
Din enumerarea făcută de text rezultă că ajutoarele neimpozabile vizează exclusiv forme de sprijin cu destinaţie specială cum ar fi ajutoarele ce se acordă soţiilor celor care satisfac serviciul militar obligatoriu; ajutorul social acordat potrivit legii; ajutorul de urgenţă acordat de guvern şi de primari în situaţii de necesitate; ajutorul de înmormânare şi altele.
Textul menţionat nu face nici o referire la ajutoarele pentru trecerea în rezervă acordate cadrelor militare în raport cu solda lunară brută şi prin urmare, aceste ajutoare fiind de natură salarială şi având ca bază de calcul solda brută, se impozitează ca orice venit brut.
De altfel, art. 86 din OG nr. 73/1999 cuprinde expres dispoziţia conform căreia se abrogă orice prevederi contrare menţionatei ordonanţe, ceea ce confirmă odată în plus intenţia legiuitorului de a impozita aceste categorii de ajutoare.
În ceea ce priveşte plăţile compensatorii acordate reclamantului potrivit art. 7 din OG nr. 7/1999 calculate tot în raport de solda brută, art. 86 din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit statuează expres abrogarea acestui text cu privire la neimpozitarea respectivelor venituri şi prin urmare reclamantul datorează impozite şi pentru aceste sume.
Pe de altă parte, este de evidenţiat şi faptul că în art .6 lit. f) din OG nr. 73/1999 privind impozitul pe venit care enumeră veniturile scutite de impozitul pe venit figurează doar plăţile compensatorii şi ajutoarele calculate în baza soldei lunare nete. Or, în speţă, plăţile compensatorii şi ajutoarele acordate reclamantului s-au calculat în raport de solda lunară brută şi prin urmare atari venituri erau impozabile.
Faţă de cele ce preced, recursul în anulare se priveşte ca fondat şi urmare a admiterii lui, vor fi casate hotărârile pronunţate în cauză şi se va respinge ca neîntemeiată acţiunea introdusă de reclamantul G.G.A. împotriva pârâtului Ministerul Apărării Naţionale.
Văzând şi dispoziţiile art. 4042 alin. (1) C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva deciziei civile nr. 172 din 5 octombrie 2001 a Tribunalului Constanţa, pe care o modifică în sensul că admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei civile nr.10046 din 2 iulie 2001 a Judecătoriei Constanţa, pe care o schimbă în tot şi respinge ca nefondată acţiunea reclamantului G.G.A.
Conform art. 4042 C. proc. civ. dispune restabilirea situaţiei anterioare, în sensul obligării reclamantului de a restitui sumele încasate în temeiul hotărârilor desfiinţate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4386/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 4380/2002. Civil → |
|---|
