CSJ. Decizia nr. 4387/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 4387
Dosar nr. 4626/2002
Şedinţa publică din 31 octombrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 octombrie 2002 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de justiţie a declarat în conformitate cu prevederile art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 rep. şi ale art. 330 C. proc. civ. împotriva sentinţei civile nr. 876 din 9 februarie 2001 a Judecătoriei Brăila, a deciziei civile nr. 390 din 13 iunie 2001 a Tribunalului Brăila şi a deciziei civile nr. 1399 din 29 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi.
S-a arătat că hotărârile au fost date cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond.
Examinând actele şi lucrările dosarului, probatoriile administrate, în contextul susţinerilor părţilor şi al criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:
La data de 22 decembrie 1999 reclamantul S.D.M. a chemat în judecată pârâtele N.C.C. şi S.N.C.M., solicitând obligarea acestora la plata contravalorii lucrărilor de construcţii, reparaţii şi îmbunătăţiri la imobilele proprietatea lor situate în Brăila.
În motivarea acţiunii reclamantul a susţinut că în vara anului 1997, în urma unei înţelegeri cu fratele său S.I. – soţul, respectiv tatăl pârâtelor, decedat la data de 5 martie 1999 – a fost împuternicit de acesta să efectueze lucrările şi reparaţiile necesare la imobilele menţionate, care urmau să fie folosite împreună într-o activitate medicală. Cum S.I. a decedat în mod neaşteptat iar imobilele sunt proprietatea pârâtelor, acestea s-au îmbogăţit fără temei legitim, urmând să suporte contravaloarea lucrărilor efectuate.
Judecătoria Brăila, reţinând că reclamantul a făcut dovada efectuării lucrărilor pe cheltuiala sa, a pronunţat sentinţa civilă nr. 876 din 9 februarie 2001, prin care a admis acţiunea şi a obligat pârâtele la plata sumei de 130.508.825 lei reprezentând pretenţiile reactualizate.
Hotărârea a rămas definitivă şi irevocabilă, prin deciziile nr. 390/13 iunie 2001 a Tribunalului Brăila, respectiv nr. 1399/26 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi.
În motivarea recursului în anulare s-a arătat că instanţele nu au manifestat rol activ şi nu au stabilit exact, pe bază de probe, toate aspectele relevante ale pricinii, astfel încât s-a solicitat casarea tuturor hotărârilor şi reluarea judecăţii la instanţa de fond.
Această cerere s-a intemeiat pe împrejurarea că la data de 4 martie 1999, cu o zi înainte de decesul lui S.I., cei doi fraţi şi-au împărţit prin bună înţelegere bunurile rămase de pe urma defunctei lor mame S.F., consemnându-se în certificatul de moştenitor că cei doi succesori „ nu mai au nici un fel de pretenţii unul împotriva celuilalt". Or – se susţine în recursul în anulare - instanţele nu au manifestat rol activ în a stabili dacă această menţiune se referă şi la creanţa invocată ulterior prin acţiune.
Recursul în anulare nu este întemeiat.
Curtea constată că în cauză nu există pretinsa lipsă de rol activ din partea instanţelor şi cu atât mai puţin o încălcare esenţială a legii ori o vădită netemeinicie. Dimpotrivă, hotărârile pronunţate sunt în acord cu probatoriile administrate iar dispoziţiile legale au fost corect aplicate.
Astfel, este cert stabilit că la data de 4 martie 1999, cu o zi înainte de decesul neaşteptat al lui S.I., cei doi fraţi s-au înţeles să-şi împartă prin bună – învoială bunurile rămase de pe urma defunctei lor mame. Menţiunea referitoare la lipsa unor pretenţii reciproce priveşte însă, aşa cum în mod corect au stabilit instanţele raportul juridic de drept succesoral iar nu ansamblul relaţiilor patrimoniale dintre cei doi. Raportul juridic cu privire la îmbunătăţirile şi reparaţiile la imobile este cu totul distinct şi nu avea nici un sens să fie menţionat în certificatulde moştenitor, cu atât mai mult cu cît nimeni nu ştia că S.I. avea să decedeze a doua zi.
Or, acest raport juridic este dovedit în toate elementele sale, astfel încât în mod justificat instanţele au admis acţiunea reclamantului.
Aşa fiind, în temeiul dispoziţiilor art. 3303 alin. (1) rap. la art. 312 alin. (1) teza II C. proc. civ., recursul în anulare va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei civile nr. 876/9 februarie 2001 a Judecătoriei Brăila, deciziei civile nr. 390/13 iunie 2001 a Tribunalului Brăila şi deciziei civile nr. 1399/R din 26 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Galaţi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi31 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4389/2002. Civil. Anulare titlu proprietate.... | CSJ. Decizia nr. 438/2002. Civil → |
|---|
