ICCJ. Decizia nr. 457/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 457.
Dosar nr. 5287/2002
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 8 decembrie 1998 reclamantul O.I. a chemat în judecată pe pârâţii C.C., C.I. şi Comisia judeţeană Alba de aplicare a Legii nr. 18/1991 solicitând anularea titlului de proprietate nr. 1752/506/24 martie 1994 emis pe numele C.C. şi titlului de proprietate nr. 1720/377/24 decembrie 1993 emis pe numele C.I. pentru parcelele nr. 2562/1; nr. 2562/5 şi respectiv nr. 2562/3.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că terenurile în litigiu au fost proprietatea antecesorului său I.M. şi, deşi prin sentinţa civilă nr. 6554 din 21 octombrie 1997 a Judecătoriei Alba Iulia s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acestora în favoarea sa, în calitate de moştenitor, Comisia judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991 a emis titluri de proprietate pârâţilor C.C. şi C.I.
După un prim ciclu procesual, Judecătoria Alba Iulia a pronunţat sentinţa civilă nr. 7699 din 19 decembrie 2000, prin care a respins acţiunea reclamantului reţinând în esenţă, că acesta nu a făcut dovada identităţii terenului asupra căruia, prin sentinţa civilă nr. 6554 din 21 octombrie 1997 a Judecătoriei Alba Iulia, i s-a reconstituit dreptul de proprietate pe raza localităţii Păclişa, în calitate de moştenitor al bunicului I.M., cu terenul care a fost atribuit pârâţilor pe raza localităţii Alba Iulia în baza titlurilor de proprietate emise de Comisia judeţeană Alba de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Soluţia instanţei de fond a fost menţinută de Tribunalul Alba Iulia, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 830/A din 26 iunie 2001 a respins apelul reclamantului O.I.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 2434 din 28 noiembrie 2001 a respins recursul aceluiaşi reclamant împotriva hotărârii instanţei de apel, motivând că, în mod corect ambele instanţe au reţinut, că recurentul nu a făcut dovada existenţei unui drept de proprietate al său, ori al antecesorului, asupra terenurilor specificate în titlurile de proprietate emise de comisie.
Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în temeiul prevederilor art. 27 lit. f) din Legea nr. 92/1992 republicată şi ale art. 330 pct. 2 din C. proc. civ., a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menţionate considerând că au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond. Totodată, hotărârile criticate sunt şi vădit netemeinice.
Recurentul critică hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză, arătând că acestea au fost date cu ignorarea sentinţei civile nr. 6554 din 21 octombrie 1997 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă şi irevocabilă, prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 1,52 ha pe raza localităţii Păclişa în favoarea reclamantului O.I. în calitate de moştenitor al bunicului său I.M. Că locul situaţiei acestui teren – Păclişa – care în prezent constituie o suburbie a municipiului Alba Iulia a creatconfuzie instanţelor, atunci când în hotărârile pronunţate, au reţinut că nu există identitate între terenuri şi au respins acţiunea reclamantului, deşi în fapt acesta preluase respectiva suprafaţă de teren folosind-o în continuu din anul 1990 când s-a desfiinţat C.A.P.-ul.
Criticile mai vizează împrejurarea că s-a menţinut titlul de proprietate emis pârâtului C.I., cu toate că în răspunsul la interogatoriul luat în instanţă, acesta a recunoscut că terenul pentru carei s-a reconstituit dreptul de proprietate, a aparţinut bunicului reclamantului şi a fost de acord cu anularea titlului.
Cu referire la posesorii de certificate de revoluţionar cărora li se poate constitui un drept de proprietate asupra unor suprafeţe în condiţiile Legii nr. 18/1991, asemenea terenuri trebuie să facă parte din rezerva aflată la dispoziţia comunei şi nu din terenurile aparţinând unor persoane cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, cum este cazul în speţă.
Apreciind incidenţa, în speţă, a prevederilor art. III alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea nr. 169/1997 procurorul general a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi în consecinţă admiterea acţiunii, constatarea nulităţii titlurilor de proprietate emise pârâţilor şi obligarea Comisiei Judeţene Alba de aplicare a Legii nr. 18/1991 de a emite reclamantului titlu de proprietate pe terenurile în litigiu.
Recursul în anulare urmează a fi admis, hotărârile pronunţate în cauză urmează a fi casate, iar cauza urmează a fi trimisă spre rejudecare instanţei de fond, pentru motivele ce succed.
După cum rezultă din probele aflate la dosar, cu cererea înregistrată la Municipiul Alba Iulia sub nr. 5731/20 martie 1991 O.I., în calitate de moştenitor al bunicului a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren ce fusese în C.A.P., indicând diverse dimensiuni şi amplasamente printre care şi pe acela situat în „pârâul Citirului".
În urma refuzului primit din partea Comisiei Judeţene Alba de aplicare a Legii nr. 18/1991 (Decizia nr. 1012/1997) acesta s-a adresat, cu plângere, Judecătoriei Alba Iulia cerând reconstituirea dreptului de proprietate şi pentru 1,52 ha teren arabil situat pe raza Municipiului Alba Iulia.
Prin sentinţa civilă nr. 6554 din 21 octombrie 1997, Judecătoria Alba Iulia a admis plângerea, a anulat Decizia comisiei şi a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentului pentru suprafaţa de 1,52 ha teren agricol pe raza localităţii Păclişa, în calitate de moştenitor al lui I.M., alături de suprafaţa reconstituită prin adeverinţa nr. 247/7 iunie 1992 de 2,33 ha anexa 3 poz.1283.
În considerentele sentinţei instanţa a reţinut că suprafaţa de1,50 ha teren este situată în punctul de hotar Pârâul Citirului, loc înscris în titlul de proprietate al pârâtului C.C.
Acestuia i s-a constituit dreptul de proprietate pentru 1 ha teren, situat în extravilan pe teritoriul municipiului Alba Iulia, parcela topografică nr.2562/1 – 6800 mp şi parcela topografică, nr.2562/5, ambele în punctul „Pârâul Citirului", în baza cererii adresate municipiului Alba Iulia la 13 martie 1991 în calitate de rănit în Revoluţia din Decembrie 1989.
Într-adevăr, luptătorilor şi răniţilor în Revoluţia din Decembrie 1989, potrivit dispoziţiilor legale, li se constituie dreptul de proprietate pentru o suprafaţă de teren de 1 ha, dar, aceste terenuri se acordă numai din suprafeţele aflate în rezerva existentă la dispoziţia comisiilor judeţene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, şi nu din acelea aparţinând altor persoane.
Instanţele au nesocotit dispoziţiile sentinţei civile nr. 6554/1997 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă şi irevocabilă, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului, în calitate de moştenitor al defunctului I.M., pentru suprafaţa de 1,52 ha pe raza localităţii Păclişa alături de suprafaţa de 2,33 ha reconstituită prin adeverinţa 247/ 7iunie 1992, atunci când prin hotărârile pronunţate au respins acţiunea de anulare a titlului de proprietate emis pârâtului pentru suprafaţa de teren în punctul „pârâul Citirului", reţinând că nu ar exista identitate între terenuri.
Pârâtul C.I., căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 2800 mp teren situat în extravilan pe teritoriul municipiului Alba Iulia, parcela 2562/3 în punctul Duşca, a recunoscut la interogatoriu că terenul în litigiu a fost proprietatea antecesorului reclamantului înainte de colectivizare, cu care s-a înscris în C.A.P. şi că, terenul care trebuia să i se restituie lui, se află în altă parte de hotar, fiind de acord cu anularea titlului emis acestuia, situaţie reţinută de instanţă în primul ciclu procesual, când s-a admis acţiunea reclamantului sentinţa pronunţată nefiind, apelată de C.I.
În hotărârile pronunţate, prin respingerea acţiunii reclamantului, instanţele au menţinut şi titlul de proprietate emis lui C.I., ignorând dovezile evidente care atestă situaţia reală în legătură cu suprafaţa de teren respectivă.
Cum, hotărârile criticate, au fost pronunţate cu încălcarea esenţială a legii, ceea ce a determinat o soluţionare greşită a cauzei pe fond, acestea fiind totodată şi vădit netemeinice, ele urmează să fie casate.
Pentru lămurirea aspectului esenţial în rezolvarea cauzei privind apartenenţa punctului „Pârâul Citirului" unde s-a reconstituit dreptul de proprietate reclamantului prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, de localitatea Păclişa, respectiv municipiul Alba Iulia – împrejurare care a creat confuzie instanţelor când au reţinut inexistenţa identităţii între terenuri – se impune reluarea judecăţii la instanţa de fond, ocazie cu care se va completa probatoriul în acest sens.
Faţă de cele ce preced recursul în anulare se va admite, hotărârile pronunţate se vor casa, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare la Judecătoria Alba Iulia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Casează Decizia nr. 2434/R din 28 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, Decizia nr. 830/A din 26 iunie 2001 a Tribunalului Alba, precum şi sentinţa civilă nr.7699 din 19 decembrie 2000 a Judecătoriei Alba Iulia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi judecătorii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi6 noioembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4575/2002. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4571/2002. Civil → |
|---|
