CSJ. Decizia nr. 486/2002. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.486Dosar nr.5017/2002
Şedinţa publică din 11 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul F.P.împotriva încheierii din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a Civilă, pronunţată în dosarul nr.2207/2002.
La apelul nominal s-au prezentat: recurentul-pârât F.P., personal şi asistat de avocat C.I., intimaţii C.I.personal şi F.M., reprezentat de avocat N.C., lipsind intimata C.L..
Procedura completă.
Curtea invocă excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de prevederile art.282 alin.2 din C.proc.civ..
Avocatul C.I. solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
Avocat N.C. solicită respingerea recursului declarat de pârâtul F.P.ca inadmisibil cucheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 10 octombrie 2002 Curtea de Apel Bucureşti – secţiaIII civilăa respins cererea formulată de către recurentul F.P.în contradictoriu cu intimaţii F.M., C.L. şi C.I., de suspendare a judecării recursului.
În motivarea încheierii instanţa de recurs reţine că motivul invocat (prevederile art.244 pct.1 C.proc.civ.) estenefondat întrucât cauza pentru care se solicită suspendarea, s-a mai judecat şi a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr.50 din 17 ianuarie 2000 a Judecătoriei Bolentinul din Vale, măsură definitivă şi irevocabilă.
Se mai reţine, având în vedere împrejurarea mai înainte menţionată, precum şi faptul că suspendarea în baza art.244 pct.1 C.proc.civ. este facultativă pentru instanţă, că nu există temei pentru suspendarea cauzei.
Împotriva acestei încheieri F.P.a declarat recurs, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie.
La termenul din 11 februarie 2003 Curtea a invocat excepţia de ordine publică a inadmisibilităţii recursului.
Cu privire la această excepţie urmează a reţine următoarele:
Este de reţinut că încheierea prin care insntanţa de recurs a respins cererea de suspendare a judecării recursului face parte din categoria încheierilor premergătoare.
Dispoziţiile art.282 alin.2 C.proc.civ. arată că „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel (sau după caz, recurs) decât o dată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii".
În cazul în speţă nu este vorba însă de o întrerupere a cursului judecăţii ci, dimpotrivă, cererea de suspendare a fost respinsă.
În consecinţă temeiul de drept invocat de către recurent art.2441 C. proc. civ. nu-şi are aplicare în speţă pentru că în acest text de lege se arată că se poate face recurs, separat, nu odată cu fondul, în situaţiile când s-a dispus suspendarea cursului judecării procesului sau când s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei; ori în prezenta cauză a fost respinsă cererea de suspendare, ceea ce este cu totul altă ipoteză.
Astfel fiind faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâtul F.P.împotriva încheierii din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a III-a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică,astăzi 11 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4894/2002. Civil | CSJ. Decizia nr. 487/2002. Civil → |
|---|
