ICCJ. Decizia nr. 510/2002. Civil. Revendicare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 510.
Dosar nr. 1858/2002
Şedinţa publică din 2 decembrie2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 972 din 27 august 2001, Tribunalul Teleorman a respins ca nefondată acţiunea în revendicare formulată de reclamanta M.T.; a respins ca fără obiect cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta S.C.M.P. SRL Alexandria.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că terenul în litigiu a fost expropriat prin Decretul nr. 1035 din 13 decembrie 1962, în vederea realizării de blocuri de locuinţă. După expropriere, terenul revendicat a fost valorificat în scopul declarat de decretul de expropriere.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 79 din 14 februarie 2002 a respins ca nefondat apelul declaratde reclamanta M.T., împotriva sentinţei civile nr. 972/27 august 2001 a Tribunalului Teleroman, în contradictoriu cu pârâţii: Consiliul Local Alexandria, Primăria Alexandria şi S.C. M.P.SRL Alexandria.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că din sesizarea pentru deschiderea procedurii succesorale de pe urma defunctei B.F. nr. 29085/30 octombrie 1995 nu rezultă calitatea de moştenitoare a reclamantei M.T. Deci, reclamanta nu-şi legitimează calitatea procesuală activă în vederea valorificării dreptului de proprietate asupra bunului în litigiu.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată a declarat recurs reclamanta M.T., criticând-o, - invocând prevederile art. 9 şi art. 10 C. proc. civ. – ca fiind netemeinică şi nelegală deoarece:
- Deşi imobilul – terenul în suprafaţă de 266 mp situat în oraşul Alexandria Judeţul Teleorman – a fost expropriat pentru cauză de utilitate publică, în scopul construirii de blocuri pentru locuinţe, scopul exproprierii nu s-a realizat şi nici nu s-a făcut o nouă declaraţie de utilitate publică în termenul prevăzut de lege;
- Instanţa de apel s-a pronunţat pe o excepţie care nu a fost pusă în dezbaterea părţilor, aceea de lipsa calităţii de moştenitor a reclamantei, cu toate că s-a făcut dovada interesului legitim în promovarea acţiunii în revendicare de către reclamantă care este unica moştenitoare a autoarei B.F.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 295 C. proc. civ., instanţa de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă. Motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu.
În speţă, din considerentele deciziei civile nr. 79 din 14 februarie 2002 pronunţată de instanţa de apel rezultă că aceasta a invocat din oficiu – excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei M.T., în sensul că nu se poate reţine calitatea de moştenitoare a acesteia de pe urma autoarei B.F.
Cum excepţia lipsei calităţii procesuale este de ordine publică, instanţa de apel avea obligaţia să pună în discuţia părţilor această excepţie invocată din oficiu, lucru pe care nu l-a făcut.
Neprocedând astfel, instanţa de apel a pronunţat o sentinţă nelegală şi în consecinţă urmează a se admite recursul declarat de M.T.împotriva deciziei civile nr. 79 din 14 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti pe care o casează şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului aceleiaşi instanţe.
Instanţa de trimitere cu ocazia rejudecării va analiza şi celelalte motive de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta M.(S.)T. împotriva deciziei civile nr. 79/A din 14 februarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III - a civilă, pe care o casează, şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi2 decembrie2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 511/2002. Civil. Legea nr.10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5106/2002. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
