ICCJ. Decizia nr. 5106/2002. Civil. Lg.10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr.5106
Dosar nr.4284/2002
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2001 pe rolul Tribunalului Mureş sub nr. 7798 Composesoratul satului Rigmani în contradictoriu cu C.C. Sângeorgiu de Pădure a solicitat instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să anuleze Decizia nr. 8 din 14 septembrie 2001 emisă de pârâtă şi să i se restituie în natură imobilul situat în satul Rigman nr.76, înscris în CF 751 nr.top 21/1, 21/2, 30/2/1, 30/2/2, 31/2/1, 31/2/1, în suprafaţă de 1302 mp.
În motivarea cererii se arată că în anul 1948 Composesoratul Rigmani, afost deposedat de imobil fără titlu şi imobilul a fost predat pârâtei.
Tribunalul Mureş, prin sentinţa civilă nr. 115 din 25 februarie 2002, a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă de fond a reţinut că în mod legal şi temeinic pârâta a respins notificarea prin Decizia nr. 8 din 14 septembrie 2001, întrucât reclamant, cu actele depuse, nu a făcut dovada faptului că este proprietarul imobilului solicitat.
A reţinut de asemenea că nici susţinerea reclamantului că imobilul a fost naţionalizat nu a fost dovedită, mai mult chiar, ea este infirmată de actele existente la dosar.
Astfel, din evidenţele de carte funciară rezultă că imobilul în litigiu a trecut înproprietatea pârâtei în baza sentinţei civile nr. 432/1960 a fostului Tribunal Popular Raional Sângeorgiu de Pădure – fiind înscris şi în CF.
În ceea ce priveşte construcţiile edificate pe teren, reprezentând un magazin mixt, instanţa a reţinut de asemenea că reclamanta nu a făcut nici o dovadă că ar fi proprietara acestei construcţii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul invocând motive de nelegalitate şi netemeinice, susţinând în esenţă că hotărârea judecătorească nr. 432/1960 a reţinut greşit faptul că pârâta a uzucapat terenul.
Se susţine de asemenea că această hotărâre prin care s-a constatat uzucapiunea, nu este opozabilă reclamantului.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia civilă nr. 46 din 28 mai 2002, a respins apelul ca nefondat.
Instanţa de apel a reţinut pe de o parte că pe fondul cauzei instanţa de fond a reţinut în mod temeinic că reclamantul nu a făcut dovada faptului că imobilul ar fi fost naţionalizat nici că pe teren ar fi existat unele construcţii care au fost demolate abuziv.
Iar pe de altă parte, Composesoratul Rigmani a fost autorizat să funcţioneze ca formă asociativă numai pentru administrarea şi exploatarea terenurilor forestiere, urmând a-şi valorifica revendicarea terenurilor forestiere în contradictoriu cu cele două comisii (locală şi judeţeană) şi în condiţiile procedurii speciale din Legea nr. 18/1991, situaţie în care instanţa de apel a apreciat că reclamantul nu are calitate procesual activă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul invocând motivele decasare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 11 C. proc. civ. şi susţinând că hotărârea recurată cuprinde motive străine de natura pricinii şi se întemeiază pe o gravă greşeală de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.
În acest sens recurentul arată că din hotărârea judecătorească nr. 153 din 15 ianuarie 2002 a Judecătoriei Sighişoara rezultă fără echivoc că reclamantul este aceeaşi persoană juridică cu aceea a vechiului composesorat desfiinţat.
Se mai arată că probele au fost apreciate greşit ajungându-se la concluzia că nu au făcut dovada cererilor sale privind restituirea imobilului.
Pârâta-intimată a depus o întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este nefondat.
Este de reţinut în primul rând că motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 11 C. proc. civ. şi care se referă la aprecierea greşită a probelor administrate nu poate fi analizat, întrucât prinOUG nr.138/2000 acest text de lege a fost abrogat.
În ceea ce priveşte cea de a doua susţinere, că Decizia recurată „cuprinde motive străine pricinii", aceasta a fost doar enunţată,nearătându-se în motivarea recursuluiîn ce ar consta această afirmaţie.
Motivarea recursului se ocupă doar de aspectul interpretării probelor.
În orice caz instanţa deapel, cu o amplă motivare în fapt şi în drept, a pronunţat o decizie legală şi temeinică.
Astfel fiind, faţă de considerentele mai înainte arătate urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE :
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantul Composesoratul Rigmani împotriva deciziei nr. 46/din 28 mai 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 510/2002. Civil. Revendicare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5098/2002. Civil. Iesire din indiviziune.... → |
|---|
