ICCJ. Decizia nr. 5108/2002. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 5108
Dosar nr.4 954/2002
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr. 600 din 3 ianuarie 2002, contestatorul C.I. a chemat în judecată intimaţii S.C. I.M.S.A. Prahova şi Consiliul Local Drăgăneşti, solicitând instanţei ca în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001, intimatele să fie obligate să-i lase în deplină proprietate şi folosinţă moara situată în comuna Drăgăneşti – judeţul Prahova, compusă din construcţie şi teren în suprafaţă de 7500 mp, precum şi obligarea intimaţilor la despăgubiri băneşti pentru locuinţa morii compusă din 4 camere şi un antreu – construită din zid şi anexele care ocupau suprafaţa de 765,36 mp şi au fost demolate în decursul timpului.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, imobilul în litigiu, respectiv moara, a aparţinut tatălui său C.S., a fost naţionalizată, iar apoi trecută în proprietatea statului în baza unui proces verbal existent în arhivele statului în dosarul nr. 134/1949. A susţinut contestatorul că, inventarul morii cuprindea clădirea morii în suprafaţă de 284 mp, anexe în suprafaţă de 680 mp, locuinţa morii în suprafaţă de 85,36 mp, terenul pe care se aflau şi construcţiile în suprafaţă de 7500 mp.
Contestatorul a arătat că în prezent clădirea morii aparţine S.C. I.M. SA Prahova, terenul aparţine Consiliului Local Drăgăneşti, iar celelalte construcţii nu mai există, fiind demolate.
Şi-a motivat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 267 din 7 iunie 2002, Tribunalul Prahova, secţia civilă, a respins excepţia prematurităţii cererii invocată de pârâta S.C. I.M. S.A. Prahova şi însuşită şi de intimatul Consiliul Local Drăgăneşti, ca neîntemeiată.
A admis contestaţia astfel cum a fost precizată formulată de C.I. în contradictoriu cu intimatele S.C. I.M. SA Prahova şi Consiliul Local Drăgăneşti.
A obligat intimata S.C.I.M.S.A. Prahova să restituie în natură contestatorului imobilul „clădirea morii" situată în comuna Drăgăneşti.
A obligat intimatul Consiliul Local Drăgăneşti să restituie contestatorului terenul în suprafaţă de 7.500 mp situat în comuna Drăgăneşti, în natură.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a constatat că persoana îndreptăţită la restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv de către stat, respectiv contestatorul, s-a conformat dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 notificând unităţile deţinătoare în termenul prevăzut de lege, însă acestea nu s-au pronunţat asupra cererilor de restituire în natură şi deci nu pot să-şi invoce propria culpă în susţinerea excepţiei invocate.
Instanţa a considerat că s-au făcut dovezi asupra proprietăţii imobilului solicitat a fi restituit în persoana autorului contestatorului C.S. - decedat la 1 iunie 1960 – că, imobilul compus din moară, instalaţii, locuinţa morii şi teren de 7500 mp au trecut în proprietatea statului în temeiul Legii nr. 119/1948, iar terenul este deţinut de Consiliul Local Drăgăneşti, moara fiind deţinută de S.C. I.M. S.A. Prahova.
Cum ambele imobile au fost preluate abuziv de stat, se impune restituirea acestora în natură.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel S.C. I.M. S.A. Prahova invocând motive de nelegalitate.
Prin Decizia nr. 90 din 17 septembrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de S.C. I.M. Prahova S.A., reţinând că statul nu are un titlu valabil şi că preluarea imobilelor a fost abuzivă.
De asemenea nu s-a putut reţine buna credinţă în calitatea sa de subdobânditor al bunului, fiind raporturi juridice între societatea comercială privatizată şi stat, iar APAPS, nu este titulara imobilului pentru a i se adresa vreo notificare.
În contra acestei decizii, a declarat recurs intimata S.C. I.M. Prahova S.A., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în dezvoltarea cărora, reproşează instanţei – că în cauză erau incidente dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001 care prevede că în cazul imobilelor preluate de stat cu titlu valabil, trecute în patrimoniul societăţilor comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent. Instanţa trebuie să compare cele două titluri .
- că nu i s-a admis o probă cu expertiză tehnică pentru a demonstra că s-au făcut îmbunătăţiri esenţiale la moară care a fost numai de porumb iar în prezent a fost transformată în moară de grâu.
Solicită admiterea recursului, modificarea hotărârilor recurate, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
Recursul este nefondat.
Pentru repararea abuzurilor săvârşite în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, legiuitorul a adoptat, printre altele, Legea nr. 10/2001, care stabileşte principiul restituirii în natură a imobilelor – terenuri cu sau fără construcţie. Prin excepţie, legea prevede stabilirea unor măsuri reparatorii prin echivalent.
Contestatorul a arătat că imobilul în litigiu, respectiv moara a aparţinut tatălui său C.S., a fost naţionalizată, iar apoi trecută în proprietatea statului, clădirea morii aparţinând S.C. I.M. Prahova S.A., iar terenul trecut în administrarea Consiliului Local Drăgăneşti.
În speţă, contestatorul, ca persoană îndreptăţită a promovat acţiunea în justiţie pentru revendicarea imobilului în litigiu, iar după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, a înţeles să se prevaleze de prevederile acesteia, notificând unităţile deţinătoare, ocazie cu care, a depus toate actele necesare.
În cauza dedusă judecăţii s-a constatat că unităţile notificate de contestator nu s-au pronunţat asupra cererilor de restituire în natură astfel că, în mod corect instanţa de judecată a respins excepţia prematurităţii cererii ca neîntemeiată.
De asemenea corect instanţa de apel a reţinut că în cauza de faţă are incidenţă art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, care se referă la faptul că sunt imobile preluate abuziv, acele imobile naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 şi cum, în speţă, s-a făcut dovada că această lege a operat în cadrul preluării de către stat atât a terenului, cât şi a construcţiei morii situată în comuna Drăgăneşti, proprietatea lui C.S., autorul contestatorului nu poate fi reţinută susţinerea recurentei că statul are un titlu valabil de proprietate.
În acest context nu-şi pot avea incidenţa dispoziţiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, astfel cum se susţine în motivele de recurs.
Nici cel de al doilea motiv de recurs nu poate fi primit, recurenta nefăcând vreo dovadă că imobilul a suferit modificări esenţiale care să justifice respingerea cererii de restituire în natură. La dosar se află o expertiză tehnică în care s-a cerut identificarea şi măsurarea terenului, a construcţiilor existente, cu stabilirea vecinătăţilor, care nu a fost contestată de recurentă şi nici nu s-a cerut completarea acesteia cu constatarea unor eventuale îmbunătăţiri esenţiale făcute la moara respectivă.
Aşadar, faţă de cele arătate, Curtea reţinând că, Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, va respinge recursul intimatei, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. I.M. Prahova S.A. Ploieşti împotriva deciziei civile nr. 90 din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 511/2002. Civil. Revizuire | ICCJ. Decizia nr. 5109/2002. Civil. Lg.10/2001. Recurs → |
|---|
