ICCJ. Decizia nr. 598/2002. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIEŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 598
Dosar nr. 1686/2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 decembrie 1988 reclamantul G.N. a chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice reprezentat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Dolj, Consiliul Local al Municipiului Craiova şi S.C. C.M. 1 S.A. Craiova (fost T.C. Dolj) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi să-i retrocedeze terenul în suprafaţă de 910 mp situat în Craiova.
În motivarea acţiunii reclamantul a învederat că terenul revendicat a fost dobândit prin moştenire de la autorii săi, că bunul a fost expropriat înainte de anul 1990 şi că nu este afectată de detalii de sistematizare suprafaţa de 163 mp pe care o solicită a fi restituită, urmând ca pentru diferenţa de 747 mp să-i fie atribuit un alt teren „într-o zonă similară a Craiovei".
Investită iniţial cu soluţionarea cauzei, Judecătoria Craiova, prin sentinţa civilă nr. 5189 din 30 aprilie 1999, a respins acţiunea reclamantului G.N. cu motivarea că acesta nu este singurul proprietar al terenului şi că acţiunea în revendicare nu poate fi primită, cât timp nu s-a dispus ieşirea din indiviziune a celor trei coproprietari asupra nemişcătorului.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe de reclamantul G.N. a fost admis de Tribunalul Dolj, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 4096 din 28 octombrie 1999, a desfiinţat hotărârea judecătoriei şi reţinut cauza spre rejudecare cu motivarea că potrivit art. 2 pct. 1 lit. e) C. proc. civ. tribunalele sunt competente să judece în primă instanţă procesele şi cererile în materie de expropriere.
În rejudecare, la data de 2 iunie 2000, reclamantul G.N. a chemat în judecată şi pe pârâta P.M. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea parţială a titlului de proprietate eliberat acesteia de Consiliul Local a municipiului Craiova pentru suprafaţa de 81 mp teren ce ar fi aparţinut reclamantului.
Prin sentinţa nr. 1077 din 15 decembrie 2000 Tribunalul Dolj, secţia civilă, a respins acţiunea reclamantului G.N., soluţie confirmată de Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, care, prin Decizia nr. 18 din 28 februarie 2000, a respins ca nefondat apelul reclamantului.
Pentru a hotărî astfel instanţele au reţinut şi motivat că terenul revendicat în proces face parte din suprafaţa de 910 mp ce a aparţinut autoarei, M.G., bunica reclamantului, teren ce a fost expropriat anterior anului 1989. Cu referire la succesiuneaautoarei M.G., de la care provine terenul în litigiu, instanţele au reţinut din cele două certificate de moştenitor depuse la dosar, că atât reclamantul, cât şi sora sa, G.A. sunt coproprietari şi cum acţiunea a fost promovată numai de unul dintre ei, a fost calificată ca inadmisibilă, deoarece în cazul actelor de dispoziţie asupra bunului aflat în coproprietate operează principiul unanimităţii.
Instanţele au apreciat că acţiunea reclamantului este şi neîntemeiată, întrucât din expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că din suprafaţa expropriată de 910 mp teren, o suprafaţă de 750 mp este ocupată de blocuri de locuinţe, restul de 160 mp, fiind teren liber, dar situat între blocuri, astfel că scopul exproprierii a fost îndeplinit.
Împotriva deciziei dată în apel prin care s-a menţinut sentinţa tribunalului, în termen legal a declarat recurs reclamantul G.N. care a invocat următoarele: greşit a fost respinsă acţiunea ca inadmisibilă deoarece în apel a depus contractul autentificat sub nr. 2409 din 30 august 2001 prin care sora reclamantului i-a vândut acestuia cota sa indiviză de 2/3 din succesiune, act pe care instanţa de apel l-a ignorat;greşit instanţele au reţinut că reclamantul ar fi renunţat la judecata cererii completatoare privind anularea titlului de proprietate eliberat pe numele pârâtei P.M.; greşit au reţinut instanţele că scopul exproprierii a fost realizat, deoarece, cu încălcarea legii, i-au fost atribuiţi pârâtei P.M. cei 81 mp din terenul rămas liber de 160 mp, suprafaţă pe care pârâta a construit o vilă şi un dispensar medical.
Recursul este fondat, în sensul considerentelor care succed:
S-a susţinut în proces că terenul ce se solicită a fi retrocedat reclamantului G.N. a aparţinut bunicii acestuia, M.G. Potrivit certificatului de moştenitor nr. 460 din 21 mai 1970 eliberat de fostul notariat de Stat judeţean Dolj, M.G. a decedat la 26 martie 1966 şi la data decesului avea în patrimoniu, printre altele, un imobil situat în Craiova, compus din teren loc de casă în suprafaţă de 910 mppe care era edificată o casă compusă din două camere. Devoluţiunea a fost legală, M.G. lăsând ca moştenitori pe M.D., soţ, pe reclamantul G.N., nepot de fiică şi pe numita G.A., nepoată de fiică.
La rândul său, M.D. a făcut în timpul vieţii actede dispoziţie instituindu-l în acest sens pe reclamantul G.N. legatar universal în condiţiile art. 841 C. civ. potrivit testamentului autentificat sub nr. 3632 din 12 mai 1976 de fostul Notariat de Stat judeţean Dolj. M.D. a decedat la 13 mai 1976 şi potrivit certificatului de moştenitor nr. 1447 din 16 noiembrie 1976 eliberat de acelaşi notariat defunctul a lăsat un sfert din casa de locuit situată în Craiova, iar aceeaşi cotă din terenul loc de casă a trecut în proprietatea Statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 având în vedere testamentul autentificat sub nr. 3632 din 12 mai 1976. Moştenitor al defunctului M.D. a fost reclamantul G.N., numita G.A. fiind renunţătoare conform declaraţiei dată în faţa notarului.
Rezultă din cele de mai sus, aspect, de altfel, neobservat de cele două instanţe, că nu întreg terenul de 910 mp ce ar fi aparţinut iniţial autoarei M.G. a trecut în proprietatea statului prin expropriere, o cotă din acelaşi teren fiind preluată de stat conform art. 30 din Legea nr. 58/1974 ca urmare a devoluţiunii testamentare de pe urma defunctului M.D.
Pe de altă parte, în apel, reclamantul a depus contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2409 din 30 august 2001 de Biroul Notarului Public T.M.D. prin care G.A. a vândut fratelui său (reclamantului G.N.) cota ei de 3/8 din lăsământul succesoral al defunctei M.G. şi cu toate că reclamantul a cerut instanţei să se pronunţe asupra legalităţii vânzării cu consecinţele fireşti asupra admisibilităţii acţiunii în retrocedare promovatăîn cauză, o atare solicitare a fost omisă.
Se constată de asemenea că instanţele au fost lipsite de rol activ şi nu au cerut reclamantului să se legitimeze procesual sub aspectul dovedirii depline a dreptului revendicat în justiţie. În acest sens, reclamantul a depus la dosar doar actul de partaj voluntar din 31 iulie 1929 prin care se atestă că G.D.M. ar fi primit în proprietate trei bunuri imobiliare, actul, de altfel neautentificat şi cu simplu caracter declarativ, nefăcând referire expresă la imobilul din Craiova. Pe de altă parte, expertul tehnic P.C. în lucrarea efectuată a susţinut că a identificat terenul de 910 mp din Craiova,dar nu a făcut trimitere la actul de proprietate potrivit cu care a determinat cu atare precizie terenul şi dacă bunul se regăseşte stipulat la pct. III-1. din actul de partaj voluntar, bun care, posibil, în anul 1929, să fi avut alte elemente de identificare decât cele prezente (stradă, număr, megieşi etc.).
Instanţele nu au fost preocupate de a stabili în baza cărui titlu imobilul a fost preluat de către stat şi cu toate că expertul tehnic a susţinut că nemişcătorul a fost expropriat prin efectul a două decrete, nu a existat preocuparea ca anexele acestora să fie depuse la dosar, omisiune înlăturată în recurs. Astfel, din anexa la Decretul nr. 30 din 20 februarie 1976 rezultă că prin acest act nu s-a expropriat reclamantului nici un bun, fiind trecută în proprietatea statului cu acest titlu doar suprafaţa de 550 mp teren din Craiova, care a aparţinut Cooperativei de producţie „8 Martie". Din anexa la Decretul nr. 78 din 1 martie 1979 rezultă că reclamantului i s-a expropriat din imobilul situat în Craiova, doar 360 mp teren.
În lipsa titlului de proprietate, a decretelor de expropriere şi prin neobservarea faptului că nu tot terenul ce se pretinde că a aparţinut bunicii reclamantului a fost preluat de stat prin expropriere, există reale îndoieli că expertul tehnic a determinat şi individualizat cu exactitate imobilul ce se cere a fi retrocedat.
Pe cale de consecinţă, recursul reclamantului va fi admis şi vor fi casate cele două hotărâri date în cauză urmând ca în rejudecare: reclamantul să depună titlul în baza căruia pretinde că bunica sa a devenit proprietara nemişcătorului; instanţa de trimitere va analiza legalitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2409 din 30 august 2001 de Biroul Notarului Public T.M.D., precum şi efectele pe care actul juridic le poate avea asupra admisibilităţii acţiunii reclamantului; după depunerea titlului de proprietate se va solicita expertului să refacă lucrarea prin identificarea cu precizie a bunului imobil, determinându-i-se limitele; expertul să stabilească, pe de o parte, unde este situată suprafaţa de 360 mp expropriată prin Decretul nr. 78 din 1 martie 1979 şi dacă această suprafaţă este ocupată de blocuri de locuinţe sau alte detalii de sistematizare, iar pe de altă parte, să determine în materialitatea ei suprafaţa trecută în proprietatea statului prin aplicarea art. 30 din Legea nr. 58/1974, constatări ce vor fi determinante şi cu privire la acţiunea completatoare în nulitatea titlului deţinut de pârâta P.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul G.N. împotriva deciziei nr. 18din28 februarie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Casează Decizia recurată, precum şi sentinţa nr. 1077 din 15 decembrie 2000 a Tribunalului Dolj, secţia civilă, şi trimite cauza pentru rejudecare la acelaşi tribunal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi28 ianuarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 601/2002. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 592/2002. Civil. Obligatia de a face. Recurs... → |
|---|
