ICCJ. Decizia nr. 600/2002. Civil. Legea nr. 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ
Decizia nr. 600
Dosar nr. 4872/2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
L.V. şi N.E.V. au formulat acţiune în temeiul art. 24 din Legea nr. 10/2001, în contradictoriu cu oraşul Techirghiol reprezentat prin Primar, solicitând anularea dispoziţiei nr. 37 din 30 ianuarie2002 prin care le-a fost respinsă cererea privind, în principal, restituirea în natură a imobilului situat în Techirghiol, lot 12, careul L iar în subsidiar atribuirea altui teren în compensare şi despăgubiri pentru construcţie, propunându-li-se în schimb despăgubiri pentru întregul imobil la valoarea estimată la 1 miliard lei.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că pârâtul era obligat să le comunice, cu privire la construcţie, contractele de închiriere şi de vânzare-cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, întrucât sunt îndreptăţiţi să le atace, conform art. 46 din Legea nr. 10/2001, iar în ceea ce priveşte terenul, să prezinte dovezi în sensul că acesta a fost atribuit în baza Legii nr. 4/1973, cum se susţine în dispoziţia atacată.
În cazul dovedirii imposibilităţii obective de restituire a imobilului în natură, să fie despăgubiţi prin compensare cu un alt teren.
Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin sentinţa nr. 374 din 26 aprilie 2002, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a oraşului Techirghiol, prin Primar, şi, pentru acest motiv, a respins acţiunea introdusă de reclamanţi, reţinând, în esenţă, că, în condiţiile art. 24 pct. 7 din Legea nr. 10/2001, anularea dispoziţiei contestate trebuia cerută în contradictoriu cu emitentul actului – Primarul iar nu cu oraşul Techirghiol.
Investită cu soluţionarea apelului declarat de reclamanţi, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, l-a admis prin Decizia nr. 100/C din 11 septembrie 2002, prin care a fost desfiinţată sentinţa şi trimisă cauza la acelaşi tribunal pentru rejudecare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a avut în vedere dispoziţiile art. 66 şi art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, referitoare la calitatea primarului de şef al administraţiei publice locale şi al aparatului propriu de specialitate, respectiv de reprezentant al unităţii administrativ teritoriale inclusiv în justiţie, precum şi ale art. 121 din aceeaşi lege privind patrimoniul, drepturile şi obligaţiile cu caracter patrimonial ce aparţin domeniului public şi privat al unităţii administrativ teritoriale.
Împotriva deciziei instanţei de apel Oraşul Techirghiol prin Primar a declarat recurs reiterând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a oraşului, cu condiţia casării deciziei şi menţinerii sentinţei primei instanţe.
Recursul nu este fondat.
Astfel, deşi primăria este o sctructură funcţională cu activitate permanentă care aduce la îndeplinire efectivă hotărîrile consiliului local şi dispoziţiile primarului soluţionând probleme curente ale colectivităţii locale în care funcţionează art. 91 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, în conformitate cu alin. (1) şi (2) ale art. 20 din Legea nr. 10/2001, între „unităţile deţinătoare" obligate la restituire fac parte şi consiliile locale şi judeţene, iar potrivit alin. (3), „în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti"
Cum primăria nu are patrimoniu propriu, distinct de cel al comunei sau oraşului a cărui activitate o deserveşte, dar, în acelaşi timp, potrivit art. 67 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 primarul reprezintă comuna sau oraşul în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice precum şi în justiţie, în aplicarea art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 rezultă că imobilele vizate urmează a fi retrocedate de „deţinătorul actual", în sensul art. 20 alin. (3) din lege de către primării – mai exact de către unitatea administrativ – teritorială dobânditoare din al cărui patrimoniu fac parte.
Astfel fiind, chemarea în judecată a unităţii administrativ – teritoriale în al cărei patrimoniu se află imobilul, reprezentată prin emitentul actului supus cenzurii instanţelor judecătoreşti, este în spiritul dispoziţiilor legale analizate.
În consecinţă, soluţia pronunţată de instanţa de apel în sensul celor ce preced urmează a fi confirmată, prin respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Oraşul Techirghiol prin Primar împotriva deciziei nr. 100/C din 11 septembrie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 603/2002. Civil. Revendicare. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2448/2002. Civil → |
|---|
